Să vă explic: din orice salariu din România Statul ia, la prima strigare, 47,6%. La care adăugăm TVA şi accize şi ajungem la trista realitatea că Staul ia, din orice salariu, 57,7%. Acest TVA este un fel de dublă taxare, cel mai mare tun financiar tras tuturor de către Stat. TVA este dual ca lumina: o dată ne este luat ca şi cotă de plus valoare adăugată prețului muncii și, încă o dată, ne este luat ca taxă la produsul cumpărat.

Aşa că, în realitate, muncim pentru Stat nu 149 de zile într-un an, ci 271. Celor care muncesc li se ia din “zile”, iar unii doar încasează “zile” de la stat: asistaţii sociali. Statistic, “eu mănânc 2 pâini, tu niciuna, deci amândoi mâncăm echilibrat” – și-atunci, într-adevăr, muncim pentru stat doar 149 de zile. În rest, muncim celelalte 122 de zile pentru cei nefiscalizați: asistați, evazioniști, scutiți, devalizatori bugetari șamd. Aşa că, decât amnistie fiscală, mai bine defiscalizare! Că aşa, prin fiscalizare excesivă şi amnistii, Statul va fi în realitate un “dușman” al celor care muncesc.