Nimicnicia noastră se vede din simpla enumerare seacă a evenimentelor care au dus până la a vedea un procuror târând un copil pe stradă. În ciuda Legii, a articolului 310, aliniatul 4 din Codul de procedură civilă, care precizează: „Nu este permis nici unei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea”! Dar asta o să o reţinem la nimicnicia „Sistemului”, acela care girează acest gen de procuror care îşi permite să susţină public că un copil de opt ani „nu are drepturi”, că acesta „trebuie să se supună”.
Cine ce-a avut de comentat
1 imagine = 1000 cuvinte
Asociația cititorilor de presă
Crizel al Căcărăului
Comentați coerent. Nu înjurați. Rămâneți pe subiect și nu folosiți spam. Dezbateți, descărcați-vă nervii, luați de la alții. Mulțumim!
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
Da, nu trebuia să bruscheze copilul.In rest circus fără bani, cu largul concurs al media.
O discuţie normală despre cazul fetiţei de 8 ani târâtă pe asfalt de către un procuror umflat în muşchi, nu în ştiinţă de carte, fără cretini, cretinisme şi fără idioţi utili este despre respectarea legii in integrum. Este despre un procuror care nu are cum, conform legii, să preschimbe un mandat de percheziţie într-unul de executare judecătorească. Se cheamă în cel mai fericit caz uzurpare de calitate. Aceasta-i discuţia.
Idioţii utili o trag fie înspre viaţa faină din State versus viaţa de căcat din România (de parcă această viaţă de căcat nu ne-am făcut-o cu mâna noastră), fie înspre chestiunea aceea cu „piesele de schimb” pentru care ar fi fost adoptată fetiţa.
Nu. o discuţie normală, dacă noi dorim să fim normali, nu simpli idioţi utili ai UM Mass Media, pe de o parte, fie a tarelor comunuistoide de „nu ne vindem ţara”, este despre Lege, Legalitate, Proceduri. Despre prea multele încrengături din justiţia aceasta a noastră de căcat în care nu există procuror să nu fi supt de la un judecător benevolentio, un avocat care să nu fi stat cu cracii în sus în patul conjugal cu judecătorul care-i judecă a doua zi clientul, sau vreun procuror care să nu aibă un şef aflat într-una din situaţiile descrise mai sus.
Dacă se vrea discuţie onestă pe caz, despre asta trebuie să se discute, nu despre cât de spălaţi pe creier sunt „anteniştii” şi de cât de deştepţi în deşteptăciunea lor sunt numai #rezistacii. Imprecaţiile, indiferent din ce parte vin, nu sunt cu nimic mai deştepte ca cele ale dipreţuiţilor celorlalţi,
Dacă şi pentru teme false stă România divizată să se scuipe peste bula de Facebook, chiar ne merităm soarta!
deci, nu numai târâtul, ci legalitatea prezenţei la faţa locului târâtului. restul sunt chestii despre emoţie.