În 2014, când a fost ales președinte Ficusul, Întâiul Voiajor al Patriei, cozile în Diaspora au fost la fel de mari, iar umilința la care au fost supuși românii a fost și mai mare. Că unii au luat și gaze în față și pulane peste spate de la “milițiile” vecine și prietene. Timp de cinci ani l-a urmărit această “mare umilință” pe Mutul Planetar, dar nu a reușit să-l ajungă din urmă din concediile și vacanțele fără de sfârșit. De ce n-a prelungit el nici o vocală în sensul cererii “de urgență” a unei legi, similare cu ceea ce cere acum, timp de cinci ani? A fost prea preocupat să piardă, “pas cu pas”, toate prerogativele Instituției Prezidențiale? A fost prea preocupat cu amenajarea pe gustul său a Vilei Prezidențiale? A fost prea preocupat să mai dea PSD o șansă? Nu știu, dar o flegmă în ghiveciul în care a zăcut cinci ani, până acum o lună, înainte de campania pentru Europarlamentare, tot merită. Să aibă sevă.