Interesant este cum nu le ajunge manipulatul pe care l-au făcut până acum, cum trec la o treaptă superioară și vor să lovească fix în modul de realizare corectă a unei știri, rescriind “manualul” (regulile) de jurnalism. Cum încearcă, clamând că alții sunt manipulatorii, ,,să bulverseze” și mai tare consumatorul de mass media, să îi impună “standarde de judecată” a conținutului, standarde jegoase, manipulative.

Până să apară cu pretenții de “știință” acești “piarişti”, o știre era definită ca atare dacă răspunde la cinci întrebări mari și late, toate verificabile: ce, cine, când, unde, de ce. Oricum, un jurnalist adevărat, nu un cititor de promptere, sau, mai rău, un „un făcător de imagine publică”, știe că știrea este doar “fumul” care anunță vâlvătaia unei anchete. Da, s-a prăbușit acoperișul unei școli – este începutul de la o știre. Una verificabilă dacă se va răspunde la TOATE cele cinci întrebări “de manual” de jurnalism. Și, în nici un caz, la făcăturile de întrebări pe care piarista în CV-ul căreia nu se regăsește nici o slujbă în slujba mass media, le inventează acum. Ce are de a face cu: “ce, cine, când, unde, de ce”, genul acesta de triste frământări:

• De ce a apărut informația în spațiul public?
• De ce în acel moment și nu în altul?
• Este parte a unui plan mai amplu de comunicare strategic (chiar și în sensul neetic al cuvântului)?
• Cui folosește această informație? Cine are de pierdut? Este utilă pentru mine?