Un român cu pedigree de dinainte de 89, ştie clar că nu are cum să fie altfel decât suspect în faţa ochiului circumspect al “organului” de sub “caşchetă” sau de după ghişeu. Iar vigilentul “organ” nici nu poate fi altfel decât circumspect în raport cu cetăţeanul, în fond cei care legiferează în ţara aceasta a noastră fac totul pentru a da legi cât mai cretine şi cât mai uşor de interpretat în sensul lăsării la latitudinea aprecierii, ochiometrice, dacă este cazul să se intervină, au ba, cu forţa conferită de lege peste “suspect”. Este momentul în care “peniţa” care scrie chitanţe şi amenzi se transformă în “spada” care face să sângereze din arcadă sau din cont “suspectul”.