Când văd cum lumea se hrăneşte cu propriile aşteptări şi cum “Docilă” cea “neconflictuală” a ajuns să îl “sfideze” pe Dragnea, mă întreb pe ce lume se trăieşte, care mai este orizontul de aşteptare al celor angajaţi în acest război al epoleţilor care pârjoleşte România de jumătate de deceniu.

Sfatul meu este să vă faceţi cruce şi să speraţi. În fond, printr-o Ordonanță de Guvern religia este considerată serviciu public esențial. Prin slujbe se conduce Țara! Slujbe de pomenire a milioanelor de locuri de muncă promise în fiecare campanie electorală – slujbe de pomenirea laptelui și mierii ce va să curgă pe pământ. Cu mir și smirnă s-a relansat economia, s-au sprijinit IMM-urile mediul privat. Judecătorii și procurorii au fost înlocuiți cu preoți care-i afurisesc pe corupți și-i pun să se lepede de satana.

La cum se hrăneşte România cu minciuni (din păcate, de nici o parte nu avem parte de îngeri), mă mir că nu a apărut Decalogul Sfinţilor Minciunie! Gen: o minciună la vremea ei, face cât câte investiţii promiţi că vrei; că nu e om să nu fi zis o minciunică; să nu râvnești la minciuna altuia; să nu-ți faci minciuni cioplite  – adică să nu rămâi cantonat în aceleași minciuni, mai schimbă-le; cinstește minciunile celui pe care ţi l-ai cioplit Tătuc, ca pe ale tale însuți. Asta din urmă este pentru cei care confundă Instituţia democratică a statului cu persoana care o conduce. Apropos: Augustin Lazăr şi-a depus cerere de pensionare. Se retrage la pensia specială. Dar a reușit să mai pună un bolovan la temelia divizării României. La ce le-a fost necesar tot circul, toate invențiile în apărarea micii slugi a unui regim criminal? Dar e frumos să se trăiască în minciună dacă e minciuna noastră şi nu a lor. Că nu ne pasă să spunem Adevărul, cu voie sau de nevoie, când la “Tătuc” e cuțitul și pâinea, și puterea. În fund să fie pupat, amin!