Meseria de gazetar se începe de pe teren, din poziția de reporter. Numai la noi, tineri fără experiență în meserie și în viață se vor direct pe poziții de editori sau șefi de departamente ori redactori șefi. Cu şcoală ioc, că profesorii de jurnalism sunt extrem de varză, majoritatea făcuţi pe puncte şi fără experienţă redacţională.
Apoi, un jurnalist adevărat are îndoieli, își pune întrebări și caută să afle adevărul. Numai la noi gem redacţiile şi emisiunile „de discuţii” de părerologi, așa numiții analiști. Părerologul își formează o părere, sau i se induce o părere, și nu în ultimul rând i se ordonă o părete, după care face tot posibilul să caute argumente pentru a demonstra că el are dreptate. Și dacă nu are, el va face tot posibilul să dovedească că lucrurile sunt așa cum le-a prezentat. Părerologul român nu se întreabă, nu are îndoieli, nu caută nimic. El enunță, el știe, el are doar certitudini. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră! Părerolugul român face şi drege pentru cine plătește nu pentru cine aude, vede şi citește.
De această impostură trebuie să ne apărăm. Şi să scăpăm.