Pun și eu o întrebare: un ministru, prefect, preşedinte de Consiliu judeţean, primar șamd, care-şi ajută un prieten printr-o ordonanţă, hotărâre, numire, contract șamd – este un caz de corupţie sau, dimpotrivă, de admirabilă prietenie? Iar dacă prietenul răspunde printr-un mic cadou, un numerar, un vărsământ oarecare, de ce nu suntem capabili să vorbim mai curând despre recunoştinţă decât despre șpagă, foloase necuvenite, respectiv întreținerea corupţiei? De ce suntem porniți să ştergem dintre apucăturile noastre însăşi instituţia recunoştinţei?

Urmarea o puteți urmări mai la vale: