Vorba aceea, fie democraţia cât de grea, tot mai bună-i Securitatea. Ne întărim convingerea că nu întâmplător cariera lui Dacian Julien Cioloş este jalonată de întâmplări cu securişti. Vedem acolo când un „Vulpoi” de unchi de departe şi şef la „Doi şi-un sfert”, când o soră care lucrează la Ochiul şi Timpanul. Când un stagiu printre activiştii securistoizi de la Vatra Românească şi niţică şefie de tinerel la Partidul Unităţii Naţionale a Românilor, când un alt comunist întâmplător care-i face partiduleţ de buzunar, plus încârdăşiri suspecte cu fete şi băieţi care visează la spirale maritale în grup şi renunţarea la proprietate.

Aşa că ce să ne mire că în timpul mandatului său de premier „tehnocrat” Serviciul Român de Informaţii a fost transformat în poliţie politică, organ de cercetare penală, prin Ordonanţa de Urgenţă numărul 6 dată de Guvern în martie 2016. De unde venea urgenţa? Poate din nevoia de a justifica Protocolul neconstituţional semnat de Parchetul General cu acelaşi Serviciu Român de Informaţii. Numai că, surpriză: urgenţa de ordonanţă pentru nevoile personale ale securiştilor lui Cioloş şi ale justiţiarilor Colduţei a fost adoptată fără să aibă avizul CSM. CSM a avizat ordonanţa ulterior, la cererea Parlamentului şi după ce OUG 6/2016 deja fusese publicată în Monitorul Oficial şi trimisă aceluiaşi Parlament care, surprize: conţinea cam aceiaşi şparlamentari ca şi azi, chiar dacă prieteniile useliste se estompaseră şi Dragnea era în peroada în care alerga cu şoriciul după Laura Codruţa Kovesi pe la chefurile comune SRI – Sebastian Ghiţă.

Restul, vedeţi mai jos: