De ce a fost transplantat Socaciu? Din cauză că Mihai Lucan era înnebunit de importanța, imaginea și banii celor pe care îi opera

Două cazuri de transplant făcute la Cluj au răscolit în 2009 și în 2013 presa din România: deputatul PSD de Mureș, Victor Socaciu căruia i s-au transplantat rinichii unei fetițe de 10 ani din județul unde cântărețul era parlamentar și Alexandru Arșinel, fost membru UNPR, partidul lui Gabriel Oprea care a primit rinichiul unui tânăr de 23 de ani care s-a sinucis.

Socaciu era pe lista de transplant de două luni și făcea dializă de două săptămâni iar Arșinel era pe lista de transplant de trei zile și nu a făcut deloc dializă

Jurnaliștii au scris în cazul lui Socaciu articole în care explicau că în străinătate, rinichii prelevați de la copii merg la copii, salvându-se astfel două vieți. În plus în ambele cazuri presa a arătat că persoanele înscrise pe lista de transplant așteaptă ani de zile până se găsește un donator iar unii mor înainte de a apărea rinichiul salvator așa că s-a speculat că norocul celor doi politicieni a fost „ajutat”. În 31 decembrie 2012, 3371 de persoane așteptau pentru un transplant de rinichi din care 22 au murit în acel an. Cum să credem că din cei 3371 de oameni, exact lui Arșinel i s-a potrivit rinichiul?

Fost consul general al României la Montreal și fost deputat PSD, Victor Socaciu are patru rinichi la purtător: doi ai lui, bolnavi și doi de la o fetiţă în vârstă de 10 ani, care intrase în moarte cerebrală în urma unei operaţii complicate pe creier. Cum un rinichi de copil nu poate duce ditamai adultul, chirurgul Mihai Lucan l-a băgat și pe celălat în fostul cenaclist „Flacăra”. Așa, nu un copil, ci doi, dintre cei fără o “importantă” “valoare socială” – după cum făcea trierea de viață și de moarte Lucan, a fost săltat din schema de supraviețuire.

Folkistul, pe atunci deputat PSD, care suferea de insuficienţă renală cronică, a fost operat în 2009. Mai mulţi pacienţi aflaţi pe lista de aşteptare au fost testaţi, dar Mihai Lucan se apără că singurul compatibil a fost acesta. Numai că, inclusiv la vremea transplantului, Emanuel Ungureanu, fost angajat al clinicii, acum deputat USR de Cluj, susține că, de fapt, existau și copii compatibili. Iar Socaciu putea să mai aștepte. Acuzaţia este susţinută şi de fostul ministru al Sănătăţii Vlad Voiculescu.

În sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, după ce Mihai Lucan a fost călcat de procurorii DIICOT și dus la București cu propunerea de arestare preventivă, acuzațiile la adresa lui Socaciu au fost reiterate în spațiul public atât de către Ungureanu, cât și de către Voiculescu.

În replică, Victor Socaciu a declarat pentru Mediafax că a „făcut o analiză la domnul profesor Lucan şi după câteva luni am fost chemat pentru că se ivise ocazia transplantului şi s-a constatat că era o foarte bună compatibilitate. Ca atare, am fost operat. Asta e tot. Nu e vorba de niciun tratament preferenţial”.

Astăzi aceste afirmații le probează în fața procurorilor DIICOT.

Reamintim faptul că mass-media din România relata, pe 18 septembrie 2009, lui Victor Socaciu i s-au transplantat de către medicul Mihai Lucan doi rinichi – o mare reușită medicală, așa a prezentat cazul mass media vremii.

Lucan era atunci pe val.

Doar Emanuel Ungureanu a facut scandal atunci. El susținea (și susține) că operația lui Socaciu este emblematic pentru un sistem corupt de transplant în care organele donatorilor erau atribuite preferenţial către VIP-uri, politicieni și persoane cu bani. Iar Ungureanu știe ce spune, el fiind cel care a fost martor la moartea a 23 de copii cu insuficienţă renală cronică din cauza acestui sistem corupt de transplant.

Acesta susține că problema celor care nu erau transplantaţi era fie că nu erau suficient de importanţi, fie nu aveau bani sau imagine de oferit. Iar Mihai Lucan după aceste trei lucruri era înebunit: importanță, bani și imagine. “Socaciu şi Arşinel nu aveau bani, dar ofereau imagine care urma să fie convertită în bani prin clinica privată Lukmed, care avea astfel mai mulţi clienţi care veneau la maestru”.

„Cazul Socaciu e şi mai flagrant decât cazul Arşinel, pentru că Socaciu a fost transplantat cu ambii rinichi ai unui copil de 10 ani care a suferit anevrism cerebral, în condiţiile în care erau copii compatibili pe secţia Nefrologie Pediatrică internaţi la Spitalul Pediatrie 2 din Cluj” – susține Emanuel Ungureanu.

Fapt întărit de către actualul manager al Institutului de Urologie și Transplant Renal, doctorul Silviu Moga: „Un astfel de transplant, în care sunt donaţi doi rinichi de copil unui adult, încalcă logica, bunul-simţ şi criteriile medicale“.

Din anchetele Ziar de Cluj din epocă aflăm că Socaciu a ajuns la dializa în 2009, ca urmare a unui diabet care i-a generat insuficienţă renală cronică. La recomandarea lui Mircea Penescu, directorul de atunci al Spitalului de Nefrologie Carol Davilla din Bucureşti, a luat legătura cu Mihai Lucan, de la ICUTR Cluj, şi s-a înscris pe lista de transplant.

„Într-o lună sunt gata”, ar fi spus el apropiaţilor, explicându-le că „Lucan are nişte interese mari, aşteaptă o aprobare importanta pentru un proiect de-al lui, şi îl voi ajuta să o obţină” – cel puțin așa ar fi declarat surse din anturajul artistului pentru cotidianul „Adevărul”.

După nici o lună, a primit telefon că s-au găsit rinichi compatibili, a plecat urgent la Cluj, iar a doua zi a fost operat. Cei doi rinichi transplantaţi funcţionează şi în ziua de astăzi.   Mulţumirea către familia donatoarei a venit la televiziune, la Pro TV, de unde aflăm din emisiunea Happy Hour, că Socaciu a compus o melodie pentru fetiţă („Îmbrăţişare-n cer”). Din aceeaşi emisiune aflăm că acestuia i-a fost mai uşor să ajungă la televiziune, decât părinţilor îndureraţi, pe care „intenţionează să-i viziteze pentru a le mulţumi personal pentru gestul lor”.

Cum s-a ajuns aici? Simplu, prin pile, cunoștințe și relații făcute într-un sistem corupt și cliemtelar.

În 2009 a fost numit în fruntea Agenției Naționale de Transplant un medic rezident în anul III în medicina de laborator, Dan Luscalov (foto) care a început în 1994 Facultatea de Medicină la Româno-Americană și a absolvit în 2002 la Universitatea Iuliu Hațieganu din Cluj. În 2003 s-a angajat ca medic stagiar la Dej, în 2004 s-a transferat ca medic de familie la Ocoliș, județul Arad și în același an devine mâna dreaptă a profesorului Mihai Lucan. În 2007 și-a început rezidențiatul în medicină de laborator.

Acest personaj a fost acuzat de fostul ministrul Sănătății Vlad Voiculescu „că a încălcat legea 95 prin desemnarea doctorului Zota în funcţia de coordonator. Nu există această funcţie. Între 2013-2016, Consiliul Ştiinţific nu s-a întrunit decât de patru ori, deşi era obligatoriu să o facă lunar, iar o parte dintre membri sunt decedaţi. Vom sesiza autorităţile competente pentru suspiciuni de fals şi uz de fals. Există suspiciuni la cheltuirea banului public. Există un caz în care un şofer a semnat un raport fără să înțeleagă ce semnează”.

Conform declarației lui Voiculescu, dr. Victor Zota, coordonatorul Programului Naţional de Transplant a mințit în 2013 când a fost întrebat despre transplantul peste rând al lui Arșinel și al lui Socaciu, declarând: „Asta este marea problemă pe care nu o înţelege lumea, lista de aşteptare la transplant nu este ca un rând la carne. Donatorului i se face un screening imunologic, apoi sunt selectaţi cei compatibili. Pe urmă îi chemi şi vezi dacă sunt în situaţia de a putea face transplant, adică dacă se mai află pe listele de aşteptare (pentru că se mai întâmplă să moară), dacă nu au căpătat, între timp, alte afecţiuni, dacă nu sunt răciţi, dacă nu au vreo ciupercă”.

Toți miniștrii Sănătății de după 2009 au acoperit mafia din activitatea de transplant, însă acum aflăm că de fapt presa intuise foarte bine: „nu există criterii și proceduri de alocare a organelor, iar legile care sunt nu sunt respectate”, după cum a declarat fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, în urma finalizării verificărilor Corpului de Control al ministerului la Agenția Națională de Transplant. Ministrul a amintit că nu există o listă de așteptare la nivel național pentru fiecare organ, deși conform regulilor aceasta ar fi trebuit să fie funcțională, nu există un regulament de alocare a organelor, ci doar o cutumă în baza căreia se face alocarea, pacienții de pe listele de așteptare pentru transplant nu beneficiază întotdeauna de șanse egale, fiind posibil ca pacientul aflat în vârful listei să nu intre în sala de operație, nu există proceduri clare pentru contactarea pacienților potențiali beneficiari ai transplantului.

„Corpul de control al Ministerului Sănătății a descoperit de asemenea existența unor fenomene care indică suspiciuni cu privire la corectitudinea alocării organelor pentru transplant în primul rând în interesul pacienților și cu respectarea criteriilor de prioritizare medicală. 60% dintre pacienții care au beneficiat de aceste transplanturi au fost înscriși pe lista de așteptare chiar în același an, deși erau pacienți pe lista de așteptare încă din anul 2005. De asemenea, într-un centru și pe o singură arie patologică 80% dintre beneficiarii de transplant au fost înscriși în același an, 2015”.

În 2016, Vlad Voiculescu a sesizat procurorii.

Poate că prin audierile lui Arșinel și Socaciu, azi asistăm la “coacerea” unui nou dosar penal pentru Mihai Lucan și gașca care l-a protejat, unul adevărat, privind transplantul și abuzurile făcut în cadrul acestui program în România. Poate aflăm și de niște trafic de organe.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Odă Muncii și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s