(Doamne, ce de politicieni își aduc aminte că-s credincioși când este să-i vadă poporul expuși la tribună ca pe Sfintele Moaște-n racla lor! De ce oare nu-i abține Credința de la a minți și de la a se îmbuiba din banul public, asta numai procurorii și judecătorii ar trebui să ne spună)

Acum că s-a terminat cu valul de pelerini politici de la Nicula, vin vești bune de la politicieni și pentru slujbașii Bisericii. Conform noului proiect de Buget, Patriarhul Daniel va beneficia de o Dumnezeiască dublare a salariului pe care bunul Stat i-l vâră în buzunarul sutanei, urmând să binemerite lunar de 14.727 lei net. La care se adaugă şi cei 6.169 primiți de la Arhiepiscopie.

În schimb Biserica, Credința în sine, nu mai beneficiază de aceleși bune vești. Hrănită cu bani publici, Biserica s-a îndepărtat prea mult de credincioşi şi s-a apropiat periculos de zona corupţiei, a lăcomiei şi aroganţei.

Sondajele de opinie arată că încrederea populaţiei în Biserică scade constant. În 2003, de exemplu, cota era la 90%, mai mult decât pentru orice altă instituție. După o ușoară scădere, în 2011, a avut o revenire la 84%. Apoi încrederea s-a prăbușit, la propriu, la 58%, după ce astă vară era la 63,9%. Este cel mai jos punct atins de Biserică de când se fac astfel de măsurători în România. Cei de la IRES i-au întrebat pe oameni câtă încredere au în preoți și-au aflat că 14% – foarte multă și 37% multă. Împreună, aceste două răspunsuri fac 51%, sub cele 58% ale BOR. Restul, 47% dintre români, și-au pierdut încrederea (2% sunt nehotărâți).

Apropiere mult prea periculoasă a Bisericii Ortodoxe de zona politică atrage o deteriorare gravă a încrederii pe care populaţia o are în instituţie. Pe trendul actual de scădere, BOR se va prăbuși în curând la sub 50% cotă de încredere. Aceste cifre par să nu intereseze pe înalţii ierarhi ai BOR, care se mulţumesc cu banii primiţi, din belşug, din zona politico-administrativă.

Și, totuși, de ce?

Creştinismul a însemnat un reper moral. Acest reper moral, sprijin în momentele grele sau „izvor” de fericire, a făcut timp de 2000 de ani din creştinism o „politică” universală. Iar asta a dispărut.

De exemplu: există pe Mediafax o știre conform cărei Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a înfiinţat o Casă de Ajutor Reciproc a Clericilor şi Mirenilor. Preoţii şi credincioşii sunt invitați să ia de acolo împrumuturi cu o dobândă de şase la sută. Șasă procente frumoase, ca să zic așa. Adică Isus Hristos a scos zarafii din Templu cu biciul, iar 2.000 de ani mai târziu, Biserica Ortodoxă îi aduce înapoi. Că le-o fi ajuns cât au stat fără un acoperiș de-asupra capului.

Poate nu știu eu dar citesc în textele sfinte că împrumutul fără dobândă este o poruncă a lui Dumnezeu și nu invers.

• „De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi și să nu-i pui camătă” (Ieșire, 22, 25).
• „Să nu iei de la el dobânda și spor (…) Argintul tău (banii) să nu ți-l dai lui cu camătă și pâinea ta să nu i-o dai ca s-o iei cu spor (cu dobândă)” (Levitic 25, 35-37).
• Camăta este un lucru de necinste și atrage mânia lui Dumnezeu: „Tu iei dobândă și camătă și cu silnicie apuci câștig de la fratele tău, iar pe Mine M-ai uitat” (Iezechiel 22, 12-14).
• „Să nu dai cu camătă fratelui tău nici argint, nici pâine, nici nimic din câte se pot da cu camătă” (Deuteronom 23, 19-20).

Dar preoții noștri au avut de ales între mânia lui Dumnezeu și înmulțirea Ochiului Dracului. Și-au ales – că doar Bunul și Blândul Dumnezeu nu pedepsirea păcătosului o dorește, ci îndreptarea acestuia. Și cum să te îndrepți, dacă nu greșești? O fi fiind o nouă interpretare a înmulțirii pâinilor și peștilor – se făcuse din dobândă. Sau o fi extras popimea noastră un alt înțeles cuvântului „a dobândi” – că doar există tot felul de conotații pozitive în Carte: “vor dobândi Împărăția”, “mult bine vei dobândi” șamd.

Așa că, pentru a greși și a putea fi îbdreptați, enoriașii vor trebui să completeze o cerere de înscriere la CARCM din care să rezulte că au un venit constant și că sunt creștini-ortodocși. Totodataă vor achita o taxă de înscriere de 35 de lei și se va cotiza lunar cu câte 30 de lei – la care se adaugă doi lei pentru constituirea unui fond de ajutor.

Veți zice: dar cum rămâne cu regulile Băncii Naționale a României, cu restul legilor pământești, dacă cele cerești au dat chix? Că dacă eu, ca simplu plătitor de taxe și impozite (și poate catolic, musulman, budist, evreu, ateu șamd.) vreau să-mi fac o micuță societate comercială prin care să acord credite cu mici dobânzi, Statul îmi solicită să respect enjdemii de reguli, legi și regulamente.

Rugați-vă și veți primi răspunsul… Dobândă și nu cerceta!