România este un adevărat Triunghi al Bermudelor în ceea ce privește banii publici. Aceștia dispar fără urmă chiar și când procurorii îi descoperă. Ei erau doar pe când se furau sau se dădeau ca mită. Azi mituitul recunoaște, dar banii nu sunt. Iar hoțiile sunt atât de multe că ne și rătăcim printre ele. Ne rătăcim și nici nu le mai recunoaștem ca atare.

Într-un superb poem despre “Întoarcerea Fiului risipitor”, poetul Ion Mureșan ne spune despre cum pe vremea “aceea” totul s-a consumat, transformându-se în alcool (de la sânge, la munți și ape, până la unghii, oase, păr și păduri). “Totul s-a băut”, ne zice Poetul și, cu toate acestea, din când, în când, mai trecea câte unul cu câte o mică distilerie pe umeri. De unde trag concluzia că, în jalea generală a lipsurilor post-consum, tot se mai găsea câte ceva de distilat și de băut.

Așa și cu hoțiile din România: totul s-a furat – asta este impresia generală. Și cu toate acestea, tot mai aflăm de câte o șmecherie, tot mai apare câte cineva cu câte o schemă de hoție în cârcă să ne demonstreze că se mai poate fura. Ne-au furat țara în timp ce ne îndemnau să urlăm pe străzi că nu ne-o vindem. S-au împroprietărit cu ea. Au vândut-o la fier vechi, i-au tras terenurile de sub picioare și și-au făcut afaceri imobiliare. Acum aflăm că ne-au furat și sănătatea: a noastră, a părinților, a copiilor – asta după ce ne-au amanetat trecutul, prezentul și viitorul. Copilul care se naște azi, se naște cu o datorie de câteva mii de euro în dreptul numelui său.

“Ei” ne-au furat totul, noi ne-am furat căciula. Fără complicitatea noastră, “ei” nu existau. Și să dăm vina numai pe prostia “poporului” nu este de ajuns.

Votul nostru (sau lipsa lui) au dus în pita banilor publici cu predilecție borfași. Borfași dovediți: condamnați, încarcerați, sau în curs de condamnare, încarcerare. Vouă nu vă crapă obrazul de rușine că numai în iureșul din 2012 ați trimis prin vot (sau lipsa lui) să vă conducă 128 de penali? 128 de șparlamentari, primari, președinți de consilii județene care s-au ocupat cu furtul din ceea ce nimeni nu credea că se mai poate fura. Și este numai vârful unui iceberg ale cărui străfunduri penale doare le putem bănui.

Scriam zilele trecute că există suspiciunea faptului că au fost uciși măcar 100 de mii de români numai prin hoția scandalului Hexi Pharma. Iar reacția publică a fost să fiu eu blamat că cică aș băga spaima în populație. Întotdeauna se găsesc unii cu Ordin de Zi pe Unitate care să încerce să abată atenția de la dezbatere arucând-o înspre derizoriu. O fi fiind modul în care lipsa de conștiință a celor care se simt cu musca pe căciulă îi face să reacționeze la modul dacă negi, nimic nu există. Și nemții au negat Holocaustul după cel de-al doilea Măcel Mondial – dar el a existat, urmările lui există. Măcar prin ura și mizeria interioară a celor prost educați și care astfel neagă realitatea.

Un prieten, acum plecat peste mări și țări, pune degetul pe rană: “acesta e reţeta noastră naţională pentru ineficienţă, ne concentrăm prea mult pe ceilalţi şi prea puţin pe noi. Ne intereseaza prea mult preocupările altora decât cele ale noastre. Ne uităm în farfuria celorlalţi fără să ne bucurăm de ce e în a noastră. Eşti vegetarian sau vegan? Mănâncă şi fii fericit. Eşti carnivor? La fel. Eşti pentru familia tradiţională formată dintr-un bărbat şi o femeie? Fă-ţi o familie cum îţi place şi fii fericit cu ea! Eşti ateu sau credincios? Fii fericit cu ceea ce eşti. Dacă doar nefericirea altora te face – prin contrast – fericit, atunci eşti cam trist”.

Da, este plin de triști în România, e plin de triști și în Cluj-Napoca. Tristețea lor este complicea hoților. Tristețea lor este complicea crimelor care se nasc ca urmare a hoțiilor.

Totu-i de furat. Inclusiv complicitatea lor de triști.