Când faci pactul cu diavolul, trebuie să te întrebi dacă merită. Dacă merită banii în plus faptul că îți vei trăda familia, prietenii, viața. Să te întrebi când “serviciile” vin și-ți propun să te angajezi sub acoperire că-ți vor face “ele” o firmă prin care să lucrezi comenzi frumoase fără număr, cam care este costul financiar contabil al acestei operațiuni, decontul final? Hexi Pharma, pot cei interesați să nege tot ceea ce este de negat, este o operațiune similară nenumăratelor operațiuni “Țigareta”, “Jimbolia”, “Clisura Dunării”, “Vama” șamd (că habar nu avem noi de câți bani negri au declarat unii sau alții că au nevoie pentru a ne putea asigura nouă un prezen și un viitor în siguranță. Deplină „siguranță”…

Să o iau ex-abrupto: a intrat cu viteză în pom și și-a pierdut viața în cel mai convenabil mod cu putință și în cel mai oportun moment, Dan Condrea, patronul Hexi Pharma. O grămadă de întrebări nu au să-și mai găsească răspunsul.
Oare?

Haide să fim cinstiți cu noi înșine: România este un stat mafiot, scăpat de sub control, la cheremul unora din servicii – adică exact din acele structuri ale statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legii. Suntem în situația în care ne punem legitim întrebarea: cine îi veghează pe cei puși să vegheze (ipsos custodes quis custodiet)? Răspunsul, numai din numărul mare de penali extrași în ultimii patru ani din Parlament, primării și șefii ale Consiliiilor județene și trimiși la închisoare, este: mafiile se controlează (și contrează) între ele. Nu vi se pare că este ceva putred în România? Dinu Patriciu moare fulgerător și este îngropat cu viteza luminii, taman când era scandalul mai mare în legătură cu afacerile sale omeroase. Codruț Marta dispare fără urmă, mai ceva ca Elodia și nimeni nu-i vede cadavrul, iar Sorin Blejnar (tătucul său) riscă ani grei de pușcărie pentru evaziune fiscală. Adică marele șef al ANAF, al instituției care ne jupoaie de vii pentru 50 de bani, este acuzat și cu un picior pe drumul către 15 ani de ocnă pentru evaziune fiscală (și nu este singurul șef al acestei instituții aflat în astfel de necaz)! Ipsos custodes quis custodiet? Căci acum moare și Condrea și nu mai apucă să ne zică cui dădea șpăgile, cum de avea 20 de milioane de euro datorie după zeci de ani de furat la greu din sănătatea și din speranța de viață a românilor – asta exact în timp ce statul român, prin slugile sale ticăloase de la ANAF are tupeul să ne ceară să contribuim OBLIGATORIU la fondurile de sănătate. Adică să dăm bani să fie furați de amicii și tolerații Securității. Iar noi să ne alegem cu o întrevedere cu Doamna cu Coasa pe care să o întrebăm dacă îi este sterilizată coasa, că n-am vrea să ne îmbolnăvim de la alții.

Din experiența de jurnalist am învățat că este foarte important să cauți filiera banilor în afaceri dubioase. În tot ceea ce citesc despre Patriciu-Rompetrol, de exemplu, se evită a se spune aunde au ajuns banii. Kaz­MunaiGaz a platit în total 2,5 miliarde dolari către buzunarul fără fund numit Dinu Patriciu. Dar până la acești bani, rodul final al unor hoții cumulate din avutul României, de unde a avut Patriciu 50 de milioane de dolari în 2001? O fi fost și el nepotul vreunei mătuși Tamara? Care este epopeea mișcării prin conturi a atâtuia amar de bani cât reprezintă hoția Rompetrol – câte rapoarte au scris măcar cei care se laudă că investighează spălările de bani, să știm și noi cum de s-au plimbat atâta amar de bani și nimeni nu a zis nimic? Nici măcar nu mai are rost să întreb câte taxe a plătit Patriciu în România, căci știu exact de câte a fost scutit – ata în timp ce babele și moșii aveau conturile blocate pentru 50 de bani taxă de brusture neplătiți la ANAF.
La fel și la Condrea: de unde banii, pe unde s-au plimbat aceștia și pe sub ochii (și oblăduirea) cui? Toate aceste întrebări nu trebuie să rămână fără răspuns. Altfel vom asista numai la schimbarea unui pion cu alt pion, iar noi vom rămâne cu viața copiilor noștri la cheremul lăcomiei acelorași ticăloși.

Povestea asta – și vom vedea cât de curând cum și povestea lui Condrea – seamănă cu alte povești despre bani care au călătorit doar pe hârtie. Bani murdari, bani negri, șpăgi și para-ndărături ale mafiei politico-economice care a luat prizonieră România după 1989.
În rest vom rămâne să ne minunăm de cât de desfigurat este cadavrul iute recunoscut al lui Condrea, spre deosebire de cel nevăzut de către nimeni al lui Dinu Patriciu.

Dacă vă convine acest lucru, stați acasă în ziua votului și lăsați asistații mintal și clienții marilor partide politice să voteze în locul vostru, să vă hotărască de către cine veți fi conduși. Și pentru cine cotizați să se îmbogățească: din sănătatea voastră, din viața voastră și a copiilor voștri.