Putem discuta pro și contra pe legea “oieritului și vânătorii” și pe cea “anti-fumat” și tot nu vom ajuge dincolo de argumentele lui “ba, p-a mă-tii” a fiecăreia dintre tabere. Fiecare are dreptate în felul său. Singurul numitor comun, mizeria care merită să fie amendată la ambele legi (amendată prin vot, dacă ne va duce capul), este lipsa de respect față de proprietate. Suntem în capitalism exact ca și evreii eliberați de Moise și plimbați timp de 40 de ani prin deșert: sclavii nu au ce căuta pe Pământul Făgăduinței. În primul rând că nu au ochi să îl vadă, în al doilea rând pentru că l-ar împuți cu apucăturile lor de sclavi. Ai fost de nota 10 cu coroniță la materialism dialectic? Nu poți avea pretenția să fii desăvârșit la altceva decât la capitalism de cumetrie.
Putem glumi despre cățeii de usturoi, câți se vor putea pune în ciorba de miel conform noii legi; cum putem să ne lamentăm despre bio-diversitatea care sfârșește în colții câinilor de la stână care nu poartă jujeu (de parcă vânătorii se duc să hrănească vânatul cu alicele din cartușe), sau despre cât sunt de nesimțiți atât ciobanii, cât și vânătorii, atunci când își văd de vânătoare sau transhumanță peste proprietățile particulare ale altora.
Aceasta este unica discuție necesară: cea despre proprietatea particulară și lipsa de respect față de aceasta – lipsă învățată de pe vremea bunului întregului popor. Care era al tuturor când era de exploatat sau de băgat piciorul în el și al nimănui atunci când trebuia îngrijit, curățat, refăcut.
Ce i-a înfuriat pe ciobani și ar fi trebuit să-i înfurie și pe cei care se declară democrați a fost faptul că legea le interzice să-și folosească inclusiv proprietatea particulară pentru pășunat pe perioada așa-zisului “iernat”. Adică oile stau închise în staul cu tot cu câini pe perioada în care vânătorii au pretenția să hălăduiască pe pământurile ciobanilor. Se încalcă dreptul de folosire a proprietății, dar lumea discută despre jujeul de la gâtul câinilor…
La fel și la legea “anti-fumat”: se încalcă dreptul de folosire a proprietății, iar lumea discută despre cum put sau nu hainele (dar nu ne mirăm: pentru comuniștii din Șparlament proprietatea este un moft, vorba rânjetului roșu).
Cele două legi face parte din setul de legi ale noului absolutism prin care ne îndreptăm spre noua societate uniformizată. Problema este că, subtil, prin legi nemernice, de factură absolutistă, respectul față de liberul arbitru și față de modul în care proprietarii binevoiesc să-și dezvolte afacerea se înlocuiește cu impunerea. Totul pe propaganda corectitudinii politice.
Discuția la aceste legi nu este despre copii și sănătatea lor, despre biodiversitate și jujeul de la gâtul câinilor, ci despre dacă Constituția mai garantează ceva, sau, fiecare șparlamentar, în funcție de interes, o poate abroga. Discuția este despre încălcarea dreptului de proprietate și despre îngrădirea liberului arbitru. Este despre cei care (din varii motive, nu le discut) nu sesizează pericolul care se naște din îngrădirea dreptului cuiva în numele a ceva (de exemplu dreptul de a fuma în spații destinate tradițional fumatului, în numele sănătății cuiva care nu are ce căuta într-un spațiu destinat în mod tradițional fumatului decât pe propria sa răspundere – să se amendeze părintele inconștient care-și duce plodul în fum, nu pe cel care este acolo și fumează).
Prin slogan și vorbă găunoasă se produce un atac grav împotriva Constituției României – care garantează, nu ocrotește proprietatea ca pe vremea lui Ion Iliescu, când, din moftul acestuia, România s-a trezit că trebuie să plătească la CEDO zeci de milioane de euro despăgubiri pe tema proprietății.
Este o problemă majoră când statul decide în locul meu ce să fac cu propria afacere pe motiv că “eu fac legea, prostule”. Mă disperă letargia celor care se pierd, înfierbântați, în argumente pro și contra fără să vadă cum li se fură libertatea bucată cu bucată. Au trecut 26 de ani degeaba!
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi
Sare'n Ochi 
Chestia cu interzicerea fumatului nu are nici cea mai mică legătură cu dreptul la proprietate 🙂
citește legea. în ea se zice că se interzice…, indiferent de forma de proprietate. deci?
Asta nu înseamnă că se încalcă dreptul la proprietate, ci că se impune o restricție (condiție) ofertei comerciale.
Este exact același lucru ca interzicerea vânzării de tutun sau alcool minorilor, interzicerea vânzării de mărfuri expirate, impunerea de filtre ecologice pentru anumite produse (automobile) ș.a.m.d. Nu e vorba de proprietate, ci de efectuarea unei activități comerciale.
păi să interzică minorilor. și să-i amendeze pe pătinții inconștienți care își aduc plozii în crâșmă. nu să-mi reducă mie opțiunile.
Noi am mai discutat asta. Din foame de bani și stupiditate parlamentară, Statul are pretenția de a reglementa toate fleacurile: de la cum vedem filmele, la ce oră ne culcăm, la ce meserie practicăm (dacă avem actele necesare să o practicăm), la ce și cum vindem, la ce și unde fumăm șamd. Politicianul român are astfel de instincte dictatoriale. El vrea să oblige televiziunile private să acționeze într-un anumit fel, restrângând aria libertății acestora. Restrângând, concomitent, și dreptul individului de a consuma arta în forma sa originară, nealterată pe cale administrativă. Parlamentarul român nu înțelege nicicum că statul nu este stăpân peste cetățeni și organizații private. Așteptăm și noi o lege care să-i oblige pe români să dubleze cu muzică lălăielile lamentabile ale maneliștilor din Șparlamentul României.
Cam acolo suntem și acum.
Total de acord, ziceam doar că baiul e altul decât dreptul la proprietate 🙂
păi zi-l.
legea interzicerii fumatului in toate spatiile publice inchise nu e deloc europeana. In Europa, doar in cinci state este interzis fumatul complet. Iata lista:
Austria: Fumatul e permis, iar localurile mari trebuie sa asigure incaperi diferite pentru fumatori si nefumatori. In schimb, daca masoara sub 50mp, cluburile, barurile si restaurantele pot decide sa permita sau sa interzica fumatul.
Belgia: Fumatul e permis in saloane speciale care nu pot depasi 25% din suprafata localului.
Bosnia & Herzegovina: Exista limitari ale fumatului in spatiile publice, dar legislatie e permisiva.
Cehia: Fumatul e permis in localuri, daca sunt semnalizate corespunzator.
Croatia: Teoretic, fumatul e permis in spatiile special amenajate din localuri. In practica, exista urmatoarea cutuma: fumatul e interzis in restaurante, dar permis in baruri si cluburi.
Danemarca: In localurile mai mari de 40 mp, fumatul e permis doar in saloane special amenajate in care nu se serveste mancare si bautura. In localurile mai mici, fumatul e permis fara restrictii, in functie de decizia proprietarului.
Elvetia: Fumatul e permis in saloane speciale sau, in unele cantoane, in localurile mai mici de 80mp.
Estonia: Fumatul e permis in saloanele amenajate pentru fumatori din baruri, cafenele, restaurante si cluburi.
Finlanda: Fumatul e permis in incaperi ventilate corespunzator, unde nu se serveste mancare si bautura.
Franta: Fumatul e permis in spatii ventilate, separate cu usi automate.
Germania: Exista legislatie diferita in functie de land, insa, in general, fumatul e permis in saloane amenajate pentru fumatori si in localuri in care nu se serveste mancare. Doar trei landuri interzic complet fumatul in localuri.
Grecia: Cu o populatie de peste 40% fumatori, Grecia are o legislatie stricta care interzice fumatul in localuri. Cu toate acestea, sanctiunile nu se aplica, iar fumatul e tolerat in continuare.
Irlanda: Fumatul e interzis in toate localurile.
Italia: Fumatul e permis, dar doar in saloane ventilate si separate cu usi automate.
Letonia: Fumatul e interzis, inclusiv pe strada, unde oricine ii poate cere, legal, unui fumator sa isi stinga tigara.
Norvegia: Fumatul e interzis in localuri.
Marea Britanie: In Anglia, fumatul e interzis, iar in Scotia e permis doar in localurile care sunt acoperite in proportie de sub 50%.
Olanda: Fumatul e interzis in localuri.
Polonia: Fumatul e permis in localurile mai mici si in saloanele separate din restaurantele mari.
Portugalia: Fumatul e permis in incaperi ventilate, in cazurile localurilor mari. In plus, proprietarul poate decide ca barul sau clubul sau sa fie unul exclusiv de fumatori.
Serbia: Fumatul nu e interzis.
Slovenia: Fumatul e interzis in general, dar exista si localuri in care sunt amenajate locuri speciale.
Spania: Fumatul e interzis in localuri.
Suedia: Fumatul e permis in incaperi speciale in care nu se serveste mancare sau bautura si care nu pot ocupa mai mult de 25% din suprafata localului.
Ungaria: Fumatul e permis doar in incaperi special amenajate.
Inca ceva: legea ar putea fi atacata lejer la Curtea Constitutionala, iar argumentul vine de la acelasi bloger: „Daca fumatul nu e interzis ca activitate – caci poti fuma in parcuri si pe strada, culmea! -, iar tutunul nu e o substanta de pe lista celor ilegale, atunci de ce nu poti fuma intr-un local particular semnalizat ca atare, destinat exclusiv fumatorilor?”.
fumatul este legal în România. Achiziția de țigări este și ea legală. Iar Constituția, oricât s-ar da unii cu fundul de pământ, îți permite să ai activități economice și sociale dacă se desfășoară pe baze legale. Mai țineți minte cum funcționau magazinele de etnobotanice? Jegoșii ăia spuneau „Lasă-mă, frate, că nu vând droguri, ci sare de mare, care nu este pe lista substanțelor interzise. Băgați-o pe listă, nu-i problemă, că aduc sare de pus sub limbă și îngrăsământ de petunii, nu-i treaba mea că unii clienți le trag pe nas”.
Deci se poate. E nevoie de un pic de cercetare, de un avocat bun, de studierea viciilor din legea societăților comerciale, de studierea legislației privind formele de asociere de tip ONG, astfel încât orice local din România să poată fi convertit într-un loc dedicat exclusiv fumătorilor. Fumatul este interzis minorilor, deci nu le permitem accesul. Iar doamna nu are ce căuta, noi ne selectăm clienții, toți semnează, la prima vizită, o declarație pe proprie răspundere că sunt fumători. Așa că hai, roiu’ de-aici…”.
Dacă ești și fumător și un avocat bun, fă un kit care să poată fi aplicat de toți patronii de localuri obișnuite care vor să-și convertească afacerea într-un club al fumătorilor. Mă ocup eu de diseminarea lui, am și unde, blogul ăsta a fost citit de peste un milion de oameni până acum…
Totul se reduce la condiția de oaie…pe care poporul Român a adoptat-o, și pe care o acceptă cu seninătate, sau cu spume la marginea apei, la mal, acolo unde valul se stinge. Pe un asemenea popor este și păcat să nu-l calci în picioare, poate, poate…că se trezește din pumni(?!)…problema este că nu prea mai stă în picioare, cât de cât.