Cum să furi un aeroport? (Manualul pentru proști)

Imediat după evenimentele din Decembrie 1989, unii dintre viitorii oameni de afaceri ai României s-au uitat de jur împrejurul lor și au observat că există o seamă de bunuri ale întregului popor, dar nimeni nu definea cine este poporul ca atare. Așa că au aplicat semantic pe termeni, au hotărât că ei sunt poporul și și-au însușit bunurile. Așa s-au pus și bazele afacerii dintre societatea clujeana Aviatrans SRL și Aviația Utilitară Timișoara SA, care s-a lăsat cu acapararea de către un privat (Aviatrans SRL) a peste 8.000 de metri pătrați din suprafața Aeroportului Cluj, reprezentând “cale de rulare avioane și platformă parcare avioane”.
Nimic nu zdruncină mai bine afacerile oneroase decât ghinionul. Totul ar fi mers perfect pentru cei care au făcut mânăria despre care vom vorbi dacă într-o zi a anului 2002 Guvernul Năstase nu s-ar fi hotărât că-i cazul să dea HG 969 privind atestarea domeniului public al județelor. Motiv pentru care și cei de la CJ Cluj, în ograda cărora cădea ingrata sarcină, au avut surpriza să constate că nu pot întăbula 8.344 mp, reprezentând o platformă a Aeroportului Cluj. Că se întăbulaseră alții cam cu un an mai înainte. În Cartea Funciară terenul era întăbulat pe numele societății Aviatrans SRL din Cluj. Numai că legea e lege, Năstase dăduse un ordin, iar pesedistul Șerban Grațian, șeful CJ Cluj la acea dată, a demarat acțiune în instanță prin care să se dispună rectificarea CF și înscrierea dreptului de proprietate a județului Cluj, așa cum încă mai este scris într-una din anexele HG 969. Veți zice că-i o poveste veche și veți fi fiind tentați să nu citiți mai departe. De parcă nu ați cunoaște viteza de reacție a instanțelor din epocă…

Întăbulare pe care

În aprilie 2004, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea CJ, însă judecătoarea Denisa Băldean de la Curtea de Apel, a trimis cazul spre rejudecare pe fond Tribunalului, motivând că domnii de la Judecatorie erau prea micuți ca să aibă competența să-l soluționeze. Astfel, Aviatrans SRL și-a mai tras niște timp de tras de el. Cam până în 2006, an în care toată lumea a stat și s-a scărpinat la ceafă întrebându-se ce anume a determinat instanța și Biroul de CF ca, în 2001, să dispună întăbularea dreptului de proprietate asupra platformei de 8.344 mp pe Aviatrans. Deja avem chiar și un nou președinte la CJ Cluj, pe liberalul Marius Nicoară. Singurul act invocat era unul de vânzare-cumpărare încheiat, în 21 decembrie 1999, între Aviatrans SRL și societatea de stat Aviația Utilitară Timișoara SA, ai cărei reprezentanți au vândut și ei ceea ce credeau că pot vinde, chiar dacă nu era proprietatea lor și anume: un hangar (în suprafață de 864 mp), două magazii (42,5 mp și 39 mp) și pista pentru avioane utilitare (8.344 mp). Toate acestea cu 1,071 miliarde de lei vechi. Abia după vânzare, două zile mai târziu, printr-o anexă, cei de la AUT și-au luat obligația să facă demersurile necesare pentru obținerea actelor doveditoare privind proprietatea asupra a ceea ce au vândut. Chestie care nu s-a mai rezolvat întrucât terenul vândut la grămadă cu magaziile (care nu-i interesa pe nimeni, că nu acolo era plus-valoarea) era în proprietatea municipiului Cluj-Napoca, fiind ulterior inclus în inventarul județului Cluj. AUT era doar administrator – prin urmare, în 1999, a vândut ce nu-i aparținea. Numai că oamenii de la Aviatrans și-a întăbulat, din toate pozițiile, bunurile cumpărate, incluzând la acest capitol și “calea de rulare avioane și platforma de parcare avioane”, în suprafață de 8.344 mp.

La momentul încheierii contractului cu Aviatrans, directorul sucursalei Cluj a AUT, Valentin Matica, a cerut oficialilor Primăriei Cluj-Napoca să fie amabili să predea terenul societății de stat, dar cererea sa a fost respinsă. Apoi terenul a trecut în proprietatea județului. De altfel, Departamentul de Curiozități al Academiei Cațavencu a avut curiozitatea să se întrebe de ce dacă Matica era asociat la data mânărelii în trei societăți de profil: Aerosol SRL, Eastern Europe Aviation SA și Wings & Wheels SRL, nici una dintre acestea nu s-a arătat interesată de baza AUT din Cluj. Dar, constatând că directorul tehnic al Aviatrans, Viorel Cîrcă, a lucrat timp de 25 de ani pentru AUT, până când activele de la Cluj au fost preluate de societatea privată, curiozitatea ne-a trecut. Oros a invocat întotdeauna în favoarea sa HG 834 din 1991 privind patrimoniul societăților de stat, chiar dacă bunurile folosite de AUT nu au intrat niciodată în proprietatea acesteia. Cu toate acestea, împreună cu avocații săi s-a luptat în justiție cu CJ Cluj, cu Aeroportul Internațional Cluj, cu Guvernul, părând să nu remarce că, de fapt, AUT i-a vândut pielea ursului din pădure. Între timp, Aviatrans a rămas fără certificat de operator aerian, n-a mai avut activitate și a intrat în insolvență.

Și dă-i și luptă, neicusorule

Până zilele trecute (anii noștri de grație) când cei de la UTI Grup, companie a lui Tiberiu Urdăreanu, au făcut o plângere penală împotriva (da, da, exact) companiei clujene Aviatrans, patronată și administrată de Liviu Oros și aflată nițel în insolvență. Cheia plângerii pe cale să se transforme în afacere este că, înainte de a formula plângerea penală, cei de UTI au instituit sechestru pe terenurile administrate de cei de la Aviatrans. Printre care și bunurile CJ Cluj de care vă vorbeam. Ani de zile Aeroportul, care se află în proprietatea Consiliului Județean, și-a disputat prin instanțe o parte din teren cu firma Aviatrans. Procesele nu au împiedicat, însă, ca Aeroportul să-și vadă de propriul drum și să-și aplice proiectele de dezvoltare. Așa se face că, încă de pe vremea când președinte de Consiliu Județean era Alin Tișe, a fost atribuit un contract firmei UTI Grup, care s-a angajat să realizeze și să administreze un parking suprateran, o parcare la sol, dar și un hotel, în incinta Aeroportului. Pentru că terenul era insuficient, până la soluționarea litigiului cu Aviatrans s-a convenit sa fie amânata construcția. UTI a finalizat parcarea, dar a omis sa amenajeze parkingul.

Și-acum intrăm în plină telenovelă judiciară

Instanța a reușit performanța de a impune sechestru pe o platformă pentru avioane de la Aeroportul Internațional Cluj, care încă mai apare în cartea funciară ca fiind a firmei Aviatrans, deși CJ Cluj a câștigat platforma în instanță în 2012. Acum că Aviatrans a pierdut un proces cu UTI Grup, care a cerut sechestru asigurator în contul unei datorii, s-a trezit și Conducerea Aeroportului să ceară CJ Cluj să demareze proces pentru rectificarea cărții funciare. La 3 ani și 3 președinți de CJ distanță. Suntem deci în plină telenovelă judiciară: pe de o parte Aeroportul și CJ Cluj în luptă cu firma Aviatrans a omului de afaceri Liviu Oros din Gherla, de cealaltă parte Aviatrans în luptă cu compania UTI Grup din București, administratorul parcării de la Aeroport.
Să o luăm în slow-motion, poate pricepem şi noi ceva: mai întâi a existat procesul de revendicare pornit în 2005 de CJ Cluj pentru recuperarea platformei de 6.000 mp și a căii de rulare de 2.000 mp de la Aviatrans, proces câștigat definitiv prin decizia din 8 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Numai că (absolut fără altă explicație decât cea a neglijenței în serviciu) și în ziua de azi platforma și calea de rulare apar în Cartea Funciară în proprietatea Aviatrans. În momentul când această firmă a pierdut un proces cu UTI Grup, instanța a pus sechestru pe bunurile ei – printre care figurau și bunurile altora.
De platformă ar cam fi nevoie pentru a se parca avioanele ușoare. Anul trecut, prin vară, cu mult înainte ca instanța să accepte impunerea sechestrului, intuind cam ce va urma (nota bene: după 2 ani de zile!), conducerea Aeroportului a solicitat președintelui CJ Cluj, interimarul udemerist Vakar Istvan, să demareze un proces de rectificare a cărţii funciare, în conformitate cu sentința definitivă din 2012. Trebuia o sentinţă în sensul radierii dreptului de proprietate a SC Aviatrans SRL asupra căii de rulare avioane și a platformei avioane și înscrierea dreptului de proprietate a Județului Cluj. Așadar, presa vremii îl consemnează pe președintele interimar al CJ Cluj, Vakar Istvan, ajuns în funcție după arestarea lui Horea Uioreanu, spunând că va demara de urgență procedurile pentru rectificarea cărții funciare. Acum, după un an de nefăcut nimic, CJ Cluj, prin noul său președinte Mihai Seplecan, trebuie să ceară și ridicarea sechestrului.

Între timp, Tiberiu Urdăreanu a fost arestat preventiv de către procurorii DNA pentru corupție. Potrivit unui comunicat postat pe site-ul UTI, lui Tiberiu Urdăreanu i s-a adus la cunoştinţă calitatea de suspect în legătură cu presupuse acte de corupţie. Iar pentru faptul că ”Societatea UTI Grup a pus la dispoziţia organelor de cercetare toate documentele solicitate şi va colabora în continuare, în mod prompt şi transparent, cu autorităţile în vederea stabilirii adevărului, furnizând orice informaţie este solicitată de organele de anchetă. Ne limităm în a nu comenta, în acest moment, informaţiile care circulă în media. Facem precizarea că, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, punerea în mişcare a acţiunii penale nu poate, în nicio situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie”, iar Urdăreanu a făcut mărturisiri complete, acesta n-a mai fost reținut în arest pentru 30 de zile.

Urdăreanu. Viața și opera.

Tiberiu Urdăreanu, născut la Dej, a început să construiască imperiul financiar UTI la începutul anilor ’90. Pentru început, Urdăreanu a deschis SC Incon SRL, care se ocupa cu activitatea grafică computerizată, procesarea de imagini, subansamble şi accesorii pentru calculatoare. Ulterior, a apărut UTI Group care s-a împărţit în UTI Systems (furnizează soluţii pentru sisteme de securitate), Cobra Security (furnizează servicii specifice de securitate pentru bunuri şi persoane), UTI Retail Solutions (furnizează echipamente şi soluţii pentru securitatea spaţiilor comerciale şi a fondului de marfă) şi UTI Instal Construct (construcţia şi instalarea de sisteme electrice). Prin intermediul UTI, firmele omului de afaceri au securizat reţelele Bancorex şi Eximbank, Centrala Nucleară de la Cernavodă. UTI a primit 60 de milioane de euro pentru securizarea Portului Constanţa şi 30 de milioane de euro pentru securizarea Aeroportului Henri Coanda Otopeni. 1,4 milioane de euro şi 239,7 miliarde de lei vechi au fost sumele plătite de stat către firmele lui Urdăreanu pentru securizarea staţiilor de metrou din Bucureşti. UTI a făcut afaceri şi cu Ministerul Administratiei şi Internelor pentru securizarea frontierelor, cu Direcţia Generala a Vămilor, Parlamentul Romaniei, Romtehnica, Ministerul Comunicaţiilor, Tehnologiei şi Informaţiilor, CONEL. UTI Italy, societate legată de Urdăreanu,  a furnizat diferite servicii şi produse pentru SPP, serviciu care apară foștii si actualii demnitari ai statului. Mai mult, UTI Italy a fost şi creditorul SPP-ului (garanţiile guvernamentale cu numerele 705, 5153 şi 5154), pentru 1,6 milioane de dolari şi 2,24 milioane de euro. Dacă, în 2004, Urdăreanu a fost decorat de Ion Iliescu cu  Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler, după câţiva ani, acelaşi Urdăreanu l-a însoţit pe Traian Băsescu într-o vizită oficială în China, împreună cu alți oameni de afaceri.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ghinion 100% și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s