Nu le-au mai dat pești, ci undiță și i-au învățat cum să momească.

Alegerile parlamentare de tipul “prefraudare” (să-i mulțumim civilului Pârvulescu!) sunt ca și un concurs de pescuit. Cine are mai mulți pești (voturi) în găleată la sfârșitul zilei de vot, acela câștigă. Atât în fața adversarului – dacă are găleata plină cu 50%+1 guvizi electorali -, dar și în fața colegilor – căci, la repartizarea voturilor, se alocă locul pe podium celui care are cei mai mulți guvizi electorali în găletușă. Dacă ne uităm la cum s-au repartizat colegiile prin județele Patriei, la ce oameni își trimit la luptă partidele electorale, să-i înfrunte pe greii abonați la podium, observăm că șansele acestora sunt optimizate inter-partinic: unul greu de la Marea Uniune de Stânga se bate cu un necunoscut, maxim unul din eșalonul doi/trei/patru județean de la Marea Alianță de Dreapta și „vițăvercea”. Acesta este adevăratul blat politic: liderii partidelor își trimit, la modul încrucișat, no-name în lupte seculare “pe viață și pe moarte” cu greii partidelor, în timp ce-și securizează șansele printr-un contra-serviciu – o candidatură o salvează pe alta și toți greii rămân în Palavrament. Comparația cu un concurs de pescuit stă în picioare și la modul în care guvizii electorali sunt hrăniti cu iluzii deșarte cu mult înaintea zilei de concurs (ziua votului), apoi în respectiva zi sunt momiți în găletușa candidatului cu același tip de momeală (iar ei pun botul).

Cam genul acesta de alegeri se cer prin anticipăpate. Cum să nu tremure gușile de fericire pe cei doi co-președinți ai PNL, Vasile și Bleaga? Cum să nu rânjească pe sub mustață Liviu Dragnea, iar Oprea să nu pocnească din călcâie că a înțeles care-i interesul național?