Revista Tresei: Pușcăria scoate scriitorul din om

Niculae, un puşcăriaş tare-n pix

Niculae, un puşcăriaş tare-n pix

Iaca, Ioan Niculae se muncește de numai patru luni la temnița cu capace și deja a dat luminii lumii două lucrări științifice “de specialitate”, așa că speră să fie lăsat acasă. O comisie de disciplină i-a acceptat cererea de a-i judeca cauza de scriitor științific emerit. O carte la două luni, fără luna de carantină. Consider că 40 de milioane de euro din furtișaguri (averea estimată a borfașului) sunt drepturi de autor suficiente pentru cele 2 (două) cărți științifice. În sfârșit, România își apreciază scriitorii. Cum ziceam: să tot furi. Totu-i să furi cu nemernicie, imens și monstruos și să nu le dai motive să te prindă și să te judece până nu împlinești 60 de ani. Adică să știi să împarți, să dai share la avere cu cine trebuie, să beneficiezi de „clemența” caricaturii noastre de Justiție. În fond suntem în țara cu un premier cu dosar penal în funcție care dorește legalizarea șpăgii. Și țara cu o întreagă Divizie a Uniunii Scriitorilor în pușcărie.

  • Cred că am să pun bazele unei asocieri suveică a inșilor de 50 de ani care să furăm până la 60 de ani. Să ne ținem cărțile la sertar (că vom debuta pentru clemență, după 60 de ani, cu viteza de 1 carte pe lună). Și pentru a evita (deși nu prea văd să fie cazul) confiscarea averii am o idee. Că de aceea facem suveică. Primul care fură, fură pentru ăia din spate – „tinereii”. Facem o chestie ca o bancă țigănească, tot e o țigănie de nedescris în Justiția din România.
  • Și cum să nu fie țigănie? Despre Ioan Niculae, individul făcut miliardar de cumetrie la apelul epoleților multiplelor servicii pe care le-a adus mult-prea-multiplelor servicii secrete din România, v-am mai scris. V-am arătat cum a reușit sub Guvernarea Năstase să tragă un șut “de-succes” în ugerul bugetului prin devalizarea Societății Naționale Tutunul Românesc. Apoi, v-am arătat cum, în cadrul programului național ”Să jefuim frumos”, acest îmbuibat a șantajat statul român că pune mii de oameni pe drumuri numai pentru a beneficia de gaz ieftin la combinatele Interagro pe care le deține. Când i s-a închis robinetul afacerilor cu statul, individul s-a declarat “învins de Guvern” și a închis combinatele chimice Viromet și Nitroporos trimițând în șomaj (adică tot în grija statului) majoritatea angajaților. Ca orice patriot făcut mare din nimic, odată ce a dat de greu, acesta s-a predat negociind vânzarea combinatelor Interagro rușilor. “Partenerii doresc să mute cu totul în Rusia două dintre fabrici. Vorbim de sute de milioane de euro, dar nu pot da mai multe detalii până când nu vom realiza tranzacţiile”, zicea Ioan Niculae. În timp ce dădea bani negri să-și facă propriul președinte de țară. N-a fost condamnat la binemeritata pârnaie pentru cât a furat, ci pentru că a dat unde nu trebuie din ceea ce a furat. Dar să faci doi ani în două luni pe două cărți scrise de alții și să păstrezi 40 de milioane de coco la teșcherea, cred că e o afacere extrem de minunată. Am putea da lecții de capitalism.
  • Am căutat în arhivă și am găsit o discuție interesantă cu Vosganian (pe Money.ro) despre cum au dispărut în buzunarul fără fund al obligațiilor politicianiste banii proveniți din diverse privatizări. “Domnule Vosganian, există discuţii despre dispariţia banilor proveniţi din privatizări în ultima parte a anului trecut”. Vosganian: “11 miliarde de lei au fost, două miliarde şi ceva de euro. Să clarific. Ce poţi face cu banii din fondul ăsta? Poţi să-i utilizezi pentru acoperirea temporară a golului din Trezorerie, sau poţi să-i foloseşti pentru investiţii. În al doilea caz intră pe deficitul bugetar. De aceea, în general, guvernele evită să-i folosească aşa când au contrângeri bugetare. Cu trezoreria lucrurile stau aşa: i-am folosit în lunile octombrie şi noiembrie şi la solicitarea, e adevărat, verbală, a Băncii Naţionale, pentru că în chestia asta nu se umblă cu hârtii. Regret faptul că Banca Naţională a uitat complet ce a făcut atunci”. “Până la urmă, de ce aţi apelat la aceşti bani”? Vosganian:Dobânda pe termene scurte ajunsese atunci pe alocuri la 30-40%. Foarte greu reuşeai să împrumuţi bani la dobânda lombard de 14%. De ce? pentru că băncile aveau atunci şi firme cărora le dădeau bani şi le ceream şi noi şi atunci făceau cu noi un joc psihic. Dacă eu împrumutam la dobânzile acelea, ar fi trebuit să urc datoria publică şi să alimentez creşterea dobânzii pe piaţa monetară. Credeţi că trebuia să dau atunci peste cap piaţa monetară? Pe analizele noastre ieşea că dobânda va scădea către începutul anului 2009. Aşadar am preferat să luăm banii din privatizare, ca băncile să ştie că avem rezerve, cu gândul să-i punem la loc când dobânda va scădea. Deci, gâdiţi-vă, luam rar împrumuturi la o dobândă de 14%. De multe ori luam la 30%, iar acum dobânda este de 11-9%. La asta ne-am gândit şi cred că pentru România a fost o afacere extrem de inteligentă. Numai că dânşii spun doar că am prăduit eu banii. Credeţi că dacă îi prădiuam eu nu era nici o autoritate a statului care să verifice? Păi Curtea de Conturi a făcut deja verificarea. Este o temă pur politicianistă”.
  • Pășim încă pe un drum început în Decembrie1989, odată cu confiscarea Revoluției române. Pe parcursul acestui drum toate resursele României și toate unitățile sale economice au fost falimentate prin căpușare, ulterior fiind distruse și fizic prin tăiere și vânzare la fier vechi. Așa a fost lipsit statul de încasări la buget, crescându-se, în schimb, cheltuielile sociale. Iar istoria se repetă ciclic în isteria ei. Deja se repetă guvernarea Tăriceanu, cea în care “liberalii” aveau impresia că, împreună cu tovarășii lor de drum pesediștii, vor rămâne la guvernare „pâna când dobânda va scădea” – ca să pună „la loc” 2,3 miliarde euro cheltuite pe salariile și mitele acordate bugetarilor și asistaților sociali. Că banii furați cu factura de curent și gaz, sau banii obținuți din privatizări mai mult sau mai puțin frauduloase „poţi să-i utilizezi pentru acoperirea temporară a golului din Trezorerie, sau poţi să-i foloseşti pentru investiţii. În al doilea caz intră pe deficitul bugetar”. Toată mizeria aceasta se întâmpla deoarece urmau alegerile din 2008 și nici un liberal de bine nu dorea să rămână fără “coledzi”, să-i facă “ținghili-bilinghili” pe la urechi procurorii DNA. Doar din amabilitate l-au lăsat pe Boc să-i „pună la loc”. Să vedem pe cine va avea “amabilitatea” să lase Ponta să cârpească găurile pe care le produce azi economiei.
  • În rest, constat că ghiozdănașul fiecărui școlar român ascunde fițuica care-l va face cândva prim ministru. Generalul Izmană, indispensabilul Oprea se pregătește să devină premier. Doctorat plagiat are? Are. Mai mult, a dat la tot contingentul.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Viața bate câmpii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Revista Tresei: Pușcăria scoate scriitorul din om

  1. calinakimu zice:

    Aşa ar trebui să fie…Aceşti pezevenghi de doi bani, aceşti hulpavi hoţi de drumul mare ar trebui să-şi scrie aventurile jalnice prin care au tâlhărit, sa fie penitenţe, recunoasşteri ale modului ruşinos în care au furat, au înşelat, au tradat. Atunci şi numai atunci ae trebui ca legea să prevada o reducere a pedepsei acestor dezaxaţi şi eventual să fie internaţi în clinici pentru consiliere psihologică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s