Să se reseteze și la UDMR câte ceva, pe ici, pe colo

“Újratervezés”, adică “reproiectare” sau “resetare”, ne zic zilele acestea, de la Cluj-Napoca, liderii UDMR adunați într-un Congres național. Dar va fi fiind o resetare cam ca la shooterele de pe PC-uri: te trezești cu același “erou”, având aceleași aptitudini –  și, de data aceasta, UDMR ne prezintă unicul candidat și contracandidatul său eroic: Kelemen și Hunor. Doi într-unul – că se poartă de când e moda dualității depline: să fii când premier, când deputat, ca Ponta. Iar dacă cei din UDMR s-au resetat vreodată, sau s-au reproiectat, au făcut-o devenind mai “mitici” decât bucureștenii, mai combinatori decât Hrebenciuc, Voicu și Cozmâncă la un loc. Fapt consumat.ponta danseaza cu kelemen

Deşi, din 1996 încoace, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a făcut parte din toate guvernele României, zona Harghita-Covasna a rămas una din cele mai sărace din ţară, asta în timp ce membrii marcanţi ai acestei fundaţii politice s-au îmbogăţit într-un mod impresionant. Odată cu integrarea europeană, am crezut că se întrevede o ieşire din scenă, pe măsura activităţii de doi bani în contul comunităţii, a unui partid care s-a tranformat din apărătorul minorităţii maghiare în cel al unui unui grup de interese. Dar nu a fost să fie așa: UDMR, datorită în primul rând a slabei calități a politicienilor din partidele politice românești a reușit să-și prezerve poziția de partid balama și să joace la câte capete le-a cerut satisfacerea interesului personal al liderilor.

Într-o seară ploioasă şi rece de toamnă a anului 1992, în catedrala Sfântul Mihail din Cluj, s-a desfăşurat o adunare în care conducătorii politici ai maghiarimii transilvănene au depus un fel de jurămînt de credinţă faţă de propriii alegători. Cu această ocazie a fost elaborată şi aprobată „Declaraţia de la Cluj”, un manifest civic al maghiarimii din România şi nu declaraţia politică a partidului politic denumit UDMR (partid sau asociaţie culturală, nici membrii săi nu ştiu ce e, în schimb, când este vorba să sugă bani și de la bugetul României, această dualitate este foarte benefică).

Manifestarea de acum aproape 23 ani era dătătoare de speranţe: „noi, maghiarii ardeleni, suntem uniţi în faţa celor care atentează la identitatea noastră naţională – numai împreună vom învinge”! După 23 de ani, cu începere încă din 2004, din acest deziderat n-a mai rămas decât disperarea liderilor UDMR reunită sub sloganul: „numai împreună vom învinge”. Unitatea s-a dus. S-a dus pentru că starea de spirit a minorităţii maghiare s-a schimbat între timp, dar liderii marcanţi ai minorităţii maghiare au rămas aceiaşi în toți anii care au urmat.

Şi, prin faptul că liderii nu au avut nici un fel de dinamică, dar s-au dedulcit la politică dâmboviţeană, partidul maghiarilor din România a căpătat, treptat, metehne şi apucături specifice mai degrabă clasei politice româneşti decât așa-zisei elite politice europene, de la care le place să se revendice. În acest context, punerea la conducerea UDMR a unei copii mai tinere a lui Marko Bella (Kelemen Hunor), a venit tardiv și extrem de neconvingător.

De bine de rău, prin participarea la patru guvernări consecutive s-a reuşit satisfacerea rezonabilă a mai tuturor dezideratelor minorităţii pe care o reprezintă. România a devenit un exemplu la nivel european de rezolvare a problemei minorităţilor – asta în bună măsură şi datorită liderilor Uniunii. Numai că aceştia au ajuns să se complacă în autocontemplarea propriilor realizări atât pe plan politic cât şi pe plan personal. Au ajuns la fel de dâmboviţeni ca o mare parte a politicienilor români şi au aceleaşi năravuri şi apucături.

Banii le-au luat minţile şi, faptul că majoritatea dintre ei nu-şi pot justifica averile suspecte, îi determină să recurgă la soluţii disperate (vă gândeați vreodată că o să vedeți parlamentarii UDMR votând cot la cot cu cei ai PRM împotriva Agenţiei Naţionale de Integritate, ca în legislatura 2004 – 2008?). Și-atunci să ne mirăm că pe locul/culoarul lăsat liber al naționalismului cu orice preț s-a reprezit oportunistul domn Tokes? În fond, Popimea Sa, eurodeputatul, a fost întotdeauna amabil să intervină cu „vitrionul” peste relațiile româno-maghiare…

Dacă nici hărnicia naționalismului cu orice preț a episcopului nu poate fi pe deplin înţeleasă, vă mai aduc aminte faptul că guvernele de la Budapesta au alocat ani la rând sume mari de bani pentru sprijinirea comunităţii maghiare din Transilvania. Banii aceştia care, repet, nu erau deloc puţini, erau derulaţi prin fundaţii în spatele cărora se aflau UDMR şi Bisericile tradiţionale maghiare. Cum Tokes Laszlo era şi şef al UDMR şi capul unei importante bisericii maghiare, practic ajunsese principalul ordonator al fondurilor.

Așa că tare îmi este că resetarea UDMR se va face prin luarea pitei naționalismului cu orice preț de la gura lui Tokes, ca să se reîntoarcă forinții la teșchereaua partidului. Că vremuri de restriște se arată în România.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Băga-mi-aș votul! și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s