(scris și publicat în 18.11.2014)

Ieri a fost zi de bucurie. De astăzi vor începe marile dezamăgiri. Partidele deja își revendică victoria lui Klaus Johannis. În câteva zile cozile din diaspora și oamenii din stradă vor fi uitați. Votul de duminică, idealurile tinerilor care au ieșit la vot vor deveni lozinci. Pentru că nu se face primăvară cu o singură floare. În spatele lui Klaus Johannis stă aceeași clasă politică putredă și incapabilă să se reformeze. Klaus Johannis are șansa să intre în istoria României ca unul dintre președinții care au normalizat această țară. Dar în egală măsură Klaus Johannis poate să rămână în memoria colectivă ca o mare dezamăgire, așa cum a rămas Emil Constantinescu. Va fi sau nu va fi învins de sistem primul președinte de etnie germană din România? La întrebarea aceasta vom primi răspuns cât de curând. Pentru că Johannis va fi pus în scurtă vreme în fața unor compromisuri majore. Le va face și va pierde sau nu le va face și electoratul său îl va susține în continuare. Rămâne de văzut în următoarele zile dacă strada, grupurile de tineri care au creat emoția publică ce a adus victoria lui Johannis vor rămâne lângă el punând presiune pe Victor Ponta pentru a demisiona. După votul de ieri este evident că Ponta nu mai are ce căuta în fruntea executivului. Ponta nu mai are legitimitate. Românii au spus foarte clar că nu-l mai vor. Calculele de economie politică arată că ar fi o greșeală debarcarea urgentă a lui Ponta. Pentru că acesta a „pârjolit holdele și a otrăvit fântânile”, grevând bugetul pe anul viitor cu pomeni electorale ce nu pot fi suportate decât prin majorarea drastică a taxelor și impozitelor sau creșterea deficitului bugetar. Pe de altă parte ar fi păcat ca noul PNL să piardă valul uriaș de simpatie care i-a adus victoria candidatului său și care ar putea să le aducă o victorie categorică în cazul unor eventuale alegeri parlamentare anticipate. Pentru că singura posibilitate de a face curățenie în clasa politică sunt alegerile parlamentare anticipate. Klaus Johannis are șansa să asaneze clasa politică și să înceapă cu Parlamentul. Poporul, același care l-a ales în mod surprinzător președinte, a hotărât prin referendum că dorește un parlament unicameral cu 300 de deputați. Asta ar trebui să fie primul deziderat al lui Klaus Johannis, cel care apără interesele poporului și nu ale clasei politice. Este singura formă de curățare rapidă a Parlamentului, în condițiile în care DNA lucrează mult mai încet. Va avea însă „neamțul” forța politică să facă acest lucru. Pentru că evident va intra în conflict cu proprii colegi de partid. Conform Constituției, Johannis nu poate dizolva Parlamentul decât într-un singur mod: Trebuie să numească un premier, iar aleșii să-l invalideze de două ori. Abia după aceea Președintele poate să declanșeze alegeri anticipate. Nu cred că Parlamentul, chiar dacă se va schimba majoritatea politică, va vota vreodată împotriva intereselor parlamentarilor și va crea premisele alegerilor anticipate. În aceste condiții, este imposibilă curățenia clasei politice pe care o așteaptă electoratul lui Klaus Johannis.

Oamenii care au votat pentru un ideal, nu pentru o majorare de pensie, sunt mult mai ușor de dezamăgit. De aceea Victor Ponta știe că orice zi în plus pe care el o petrece în palatul Victoria îl va îndepărta pe Johannis de electoratul său. Pentru că de la Ponta nimeni nu mai așteaptă nimic, el aproape că nu poate dezamăgi, pe când Johannis are în spate , poate, cel mai ridicat nivel de așteptare dintre toți președinții de până acum ai României, și poate cel mai puțin răbdător electorat. (de Ștefan Ciocan)