Șefii clanurilor mafiote nu acceptau pe nimeni curat în „famiglia” lor.  Totuși câte un copil era trimis la școală, departe de „afacerile” familiei, și nici soțiile sau fiicele nu știau prea multe despre activitatea infracțională a clanului. Ei erau personajele curate, neimplicate în faptele criminale ale tatălui, fraților și locotenenților lor.

Așa-zișii „baroni locali”, exponenții clanurilor mafiote din România, nu și-au protejat nici măcar copiii sau soțiile de activitățile ilegale. Dacă e să ne uităm la noi în ogradă, observăm că ginerele lui Mircea Moloț se află alături de el în boxa acuzaților, fiica acestuia apare în dosarele procurorilor ca beneficiară a unor sume de bani plătite ilegal  de tatăl său, în calitate de președinte al Consiliului Județean, către firma pe care o administra. Nici primarul municipiului Deva nu s-a dovedit mai puțin generos cu soția, plătind sume uriașe de bani către televiziunea pe care aceasta a administrat-o. Deocamdată procurorii nu au ajuns să verifice afacerile, prin interpuși, ale Primăriei Deva cu firma administrată de soția ordonatorului principal de credite, dar este o chestiune de timp până vor fi luate la puricat și acestea.

Și la nivel național, aproape fiecare mare corupt din zona politică este însoțit la audieri sau în arestul Poliției de câte un membru al familiei, fiu, fiică, ginere sau soție. Dorin Cocoș a tras după el în procesele penale pe fiul său și pe fosta soție. Hrebenciuc cu copilul au împărțit aceeași celulă. Primarul municipiului Pitești, Tudor Pendiuc, și fiica acestuia, Ema, au fost reținuți la pachet. Și lista este deschisă! Mafioții infiltrați în clasa politică erau atât de siguri pe imunitatea lor în fața legii și pe faptul că în România justiția le este subordonată, încât nu au avut nici măcar o emoție în a-și implica persoanele dragi din familie în afaceri necurate.

Pe de altă parte, încă o caracteristică principală a majorității mafioților români este paranoia, manifestată prin neîncredere în persoanele din jurul lor. Tocmai de aceea „moștenirea” lăsată în zona administrației publice după arestările spectaculoase din ultima vreme este una dezastruoasă. Consiliile locale sau județene sunt pline de oameni fără nicio competență, fără personalitate, rotițe utile în mașini de vot care funcționau la comanda baronului local, adică a șefului clanului mafiot. Odată ce stăpânul mașinii de vot a dispărut în duba justiției, forurile decizionale au rămas ancrasate și dezorientate. La fel și organele de conducere ale partidelor conduse de șefii mafioți. Majoritatea organizațiilor județene, conduse de câte un baron local, indiferent de culoarea politică, funcționau ca celule mafiote. Acum sunt doar o adunătură de personaje dezorientate, fără stăpân, care nu știu de cine să mai asculte. Angajații instituțiilor conduse de foștii baroni sunt și ei vulnerabili în fața legii, pentru că aproape toți au fost puși în situația de a comite ilegalități după principiul: „semnezi sau îți cauți de lucru!” Oamenii au semnat, încredințați de inviolabilitatea în fața legii a baronului local. Mulți dintre aceștia visează acum urât și dorm cu valizele făcute lângă pat, pentru că nu știu când ajung anchetatorii la ei.

Fără îndoială, „baronizarea” României a fost un rău cel puțin la fel de mare ca regimul comunist. Baronii au distrus statul în esența lui. Au violat toate legile, de la cele ale bunului simț până la cele juridice, au răsturnat toate reperele normalității, scările de valori. Baronii au subordonat interesul național intereselor lor de clan, lăsând și slugilor credincioase câte un oscior cu care să-i țină loiali. Baronii au confiscat toate privilegiile și luptă încă disperați să le păstreze. Singurul mijloc eficient pentru înlăturarea răului făcut de baroni ar fi tocmai o revoltă a oamenilor din sistemul creat de ei. A acelor oameni care conștientizează că epoca mafioților din politică a apus. Dacă au mai rămas asemenea oameni în clasa politică!?  (Ștefan Ciocan)