Fie munca cât de grea, cu toții s-au obișnuit cu statul

betivi cu apa-n gatNoi știm că cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Dar 25 de ani de tranziție ne-au învățat că și vițăvercea se potrivește bine: are tot ce vrea și cine o sta. Plus că în România chiar există Planeta Moldova, loc cu di tăti: de la bucurii pentru babe, la refuz de lemne date gratuit pentru iarnă pe motiv de dimensionare necorespunzătoare aruncării în sobă.

Din comuna Dângeni județul Botoșani ne vine un nou caz tragicomic: o firmă ar vrea să angajze câteva zeci de stătători din satele comunei în domeniul confecțiilor, cu transport asigurat la scară și cu o leafă frumușică. Dar oamenii refuză.

Căci așa de tare s-au specializat în a sta pe alocația plozilor și ajutoarele sociale acești săteni de zici că cu toții au fost model pentru “Gânditorul de la Hamangia”. Mulți sunt caz de boală profesională – se deplsează în mersul piticului, de zici că li s-a lipit scaunul de fund, iar cazurile cu adevărat disperate nici să se ridice nu mai pot: li se aduce alocația sau ajutorul social la pat, odată cu urna mobilă. Căci ei votează în avans, pentru zile mai bune.

Disperat de situație, având și el nevoie de un impozitat sau doi în localitate, cât să-și plătească secretara, primarul a recurs la soluția disperată de a posta pe internet un îndemn la muncă și angajare.

“Uăi, bre!” – a scris primarul Cătălin Rotundu, “11 persoane decât au dat șare la că sunt 50 de locuri de muncă care vă așteaptă. Iar Astivuitoriței a dat laic cu degetul mare în jos și-a scris că oricum nimeni nare bani de internet. La muncă, bre, nu la întins la crâșmă din pensia părinților, alocațiile și ajutoarele sociale și de campanie. Că și domnu Ponta-i supărat. Iar mâna-ntinsă care nu știe o meserie nu mai primește zahăr să se pună la cazan cu pufoaica”.

”Am făcut apel către persoanele interesate să muncească pe un salariu net de 1.000 lei, transport asigurat și program de opt ore de muncă” – ne-a declarat primarul. “Cum mi-au mulțumit ei pentru înțelegere și în speranța că nu-i voi mai vedea stând la rând pentru a-și întocmi dosare de ajutor social, așa le mulțumesc și eu”.

“Și-e sî fac, uăi” – se întreabă retoric unul dintre sătenii lăsați la coadă la ajutoare sociale încă de cu seară. “Sunt caz disperat. Mi-a intrat scăuneșul în fund acu-s doi ani. Nu pot intra în mașină, iar să fug pe lângă ea până la slujbă nici atât”. “La noi numai babele mai stau pe sirmă. Câștigă o pită la ciatul erotic. Așa că s-a irosi degeaba domn’ primar. Nu-l citește nimeni și n-are folovărși” – a completat omul.

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Fie munca cât de grea, cu toții s-au obișnuit cu statul

  1. calinakimu zice:

    Este urmarea politicilor socialiste, ale pomenilor sociale, prin mentinerea populatiei intr-o stare de saracie suficienta pentru a sta cu mana intinsa si a vota in consecinta. Se pare ca roata incepe sa scartaie…se intoarce usor…usor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.