Ce buni sunt „minoritarii” când ne aduc Premiul Nobel…

Puțină lume știe că drapelul național românesc a fost înălțat mai întâi în exil – la Paris, odată cu victoria Revoluției din februarie 1848. Da, la Paris, românii plecați din România au putut să planifice modernitatea statului român.

Aproape toate vârfurile culturii și civilizației românești s-au realizat în afara României– și aici putem vorbi despre Enescu, Elvira Popescu, triada Cioran-Ionescu-Eliade, Brâncuși, Coandă, Jean Negulescu, Celibidache…

Și acum: Elie Wiesel, Hertha Muller, Stefan Hell. Da, și româno-americanul George Emil Palade. Da, patru premii Nobel. Dar: premiile astea sunt ale românilor sau ale României? Unii mă vor sudui, dar întrebarea e necesară: oamenii ăștia ar mai fi luat Premiul Nobel dacă rămâneau în România?

Și înainte de a răspunde va trebui să acceptăm onest două chestiuni:

Școala românească mizează numai și numai pe olimpici. Avem câteva vârfuri și o masă amorfă de analfabeți funcționali, adică tineri care au trecut prin școală și totuși n-au dobândit nicio calificare – în România, statistica oficială arată că jumătate din tinerii absolvenți se găsesc în situația asta. Programa școlară e făcută pe repede-nainte: nici școlarul nu are vreme să învețe, nici profesorul să predea. Totul se bazează pe memorare și pe o mulțime de lucruri care în viața reală nu-ți folosesc la nimic; ne mai mirăm că majoritatea elevilor învață doar pentru notă? sau că mulțimi de profesori văd în școală doar pedigreeuri personale?: “am cinci olimpici în clasa asta”.

Mai mult: rari sunt olimpicii care își propun să rămână în țara: cercetarea e la pământ, iar o carieră universitară presupune decenii de așteptare și trecerea prin caudinele cumetriilor. La mijloc ar trebui să fie școlile profesionale: dar niciodată programele Ministerului Educației n-au fost corelate cu piața muncii – așa că să nu ne mirăm că mai degrabă găsim un zugrav bun, român, la Madrid sau la Roma decât la Cluj, Tecuci sau Timișoara.

Statul român nu a avut niciodată o deschidere către celelalte culturi de aici – și nu vorbim despre oamenii de cultură, ci de o strategie guvernamentală în cultură și educație. În loc să-i punem pe podium și pe Enescu și pe Bartok, și pe Grigore Moisil și pe Bolyai, manualele ne-au indus ideea că stiința e parte a propagandei naționaliste – deci nu e loc decât pentru cei cu nume românesc. La fel se întâmplă cu Iancu de Hunedoara sau cu Matei Corvin sau – ca să trecem munţii: câți știu că Alecsandri și Xenopol au fost evrei sau că lui Lazăr Șăineanu autoritățile noastre i-au refuzat cetățenia română? – asta după ce, în 1896, publicase primul mare dicționar enciclopedic al limbii române…

Nu cunosc vreo țară în care naționalismul să fi adus prosperitate. Franța i-a adoptat pe Cioran și Ionescu, America pe Eliade și pe Palade; în Ucraina trei orașe se numesc Moghilev, pentru cinstirea lui Petru Movila, fiu de domnitor moldovean, ajuns mitropolit al Kievului, al Haliciului și al Rusiei, reformator al bisericii ortodoxe ruse – istoria îl recunoaște ca fiind cel care a modernizat întreg spațiul slav; noi? – făcătorii de manuale de la ministerele noastre nici n-au auzit de el…

Mă gândesc că scriu despre toate astea într-o Europă care celebrează diversitatea culturală, într-o lume care înțelege globalizarea ca pe o oportunitate în cultură, civilizație și economie.

Între timp, ziarele din țara mea sunt pline de mândrii stufoase cum că un fost elev din Arad a luat premiul Nobel – dar, iarăși zic: nimeni nu se întreabă dacă mai lua acest premiu rămânând în România. La fel: politrucii se laudă cu perfomanțele extraordinare ale lui Stefan Hell, dar nu le trece prin cap să pună bani la bugetul Educației și nici bani ca să restaureze cetățile săsești – e simplu să fii patriot, nu-i așa?

Și știi ce doare cel mai mult?: refuzând diversitatea culturală, statul român refuză României chiar potențialul ei fermecător. Suntem și occidentali și balcanici, suntem și români și unguri și nemți, și lipoveni și țipțeri și evrei, nu avem nevoie decât de un pic de educație ca să fim miracol al sudului european, de un capitol în manualele noastre -ca să recuperăm estetic toate diferențele pentru care altădată ne-am dat peste spinare. (Sabin Gherman)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ce buni sunt „minoritarii” când ne aduc Premiul Nobel…

  1. observator 2 zice:

    Scoala satului Santana a educat un viitor licentiat al premiului Nobel
    Stefan Hell provine dintr-o familie de șvabi bănățeni. Mama sa a fost învățătoare, iar tatăl inginer. A copilărit la Sântana, în județul Arad, unde a urmat școala elementară între anii 1969 și 1977.În anul 1977 a fost admis la Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara, ale cărui cursuri le-a urmat până în 1978, când a emigrat cu familia în Republica Federală Germania. -Wikipedia .de
    „Am plecam din România la 15 ani, cu părinţii mei, în 1978. Condiţiile de atunci din Germania erau mai bune decât cele de atunci din România. Am obţinut mari satisfacţii datorită educaţiei din România, la ştiinţe exacte…eram înaintea colegilor din Germania. Educaţia a fost importantă pentru debutul carierei. Datorez foarte mult educaţiei primite în România.

    Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/premiul-nobel-2014-stefan-hell-cercetatorul-de-origine-romana-educatia-din-romania-m-a-ajutat_1543293.html#ixzz3FkbPUj00
    Follow us: @realitatea on Twitter

  2. carat zice:

    Imi vine acum in minte calomnierea ucigatoare pe care politicieni ca Ponta, Antonescu, Mazare s.a. mari patrihoti romani ca Ciutacu, Radu Tudor, Ciuvica, Chireac etc , prin trustul nemernicului Voiculescu au proliferat-o la adresa lui Mircea Cartarescu. Regret ca Mircea n-a luat Nobelul pentru ca il merita cu prisosinta si incerc sa-mi imaginez reactia tuturor denigratorilor lui in cazul in care ar fi castigat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s