Radu Beligan, un mare actor dar un bătrânel senil de 96 de ani, și-a anunțat susținerea și admirația față de Victor Ponta. Andrei Pleșu a scris un editorial prin care se miră și îl apostrofează pe fostul director al Teatrului Național pentru gestul său. În replică Victor Ponta îi cere scuze lui Beligan.

Personal cred că România începe să se transforme pe zi ce trece într-un ospiciu de nebuni. Un spital în care bolnavii mintal umblă liber, fac emisiuni TV, se lansează în curse prezidențiale, scriu în ziare.

Am avut nefericita ocazie să-l cunosc destul de bine pe Radu Beligan. Fiind din Brad, și actorul trăind o parte a vieții sale în Brad, a existat între noi o oarecare simpatie. Spun că am avut nefericita ocazie să-l cunosc pe Beligan, pentru că aș fi preferat să am despre el imaginea marelui actor și nu a omului. Rar mi-a fost dat să văd un om cu un atât de mare contrast între performanța profesională și caracter. Pe cât de mare actor este Radu Beligan, pe atât de meschin și lipsit de caracter este omul Radu Beligan. Toată viața lui, fostul director al Teatrului Național s-a scăldat în mocirla compromisului politic, pupând în fund cu voluptate pe orice conducător al statului care i-a cerut acest lucru. Și cum observăm o creștere alarmantă a cultului personalității lui Ponta, este evident că senilul actor de 96 de ani nu putea să nu-și lipească imaginea de fundul „iubitului conducător”.

Să nu uităm totuși că Radu Beligan  a făcut parte din elita comunistă, fiind membru al Comitetului Central al PCR, unul dintre actorii care a recitat și a scris texte elogioase la adresa lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale. Un astfel de om nu putea să lipsească de la grandiosul spectacol organizat în cinstea „marelui erou” Ponta. Un spectacol cum nu s-a mai organizat în România de 25 de ani și care a trezit nostalgii în inima de menestrel politic a lui Radu Beligan.

Dacă atitudinea lui Radu Beligan nu o văd decât ca pe un gest al unui bătrân senil, nu același lucru se poate spune față de atitudinea lui Victor Ponta.

Am văzut sâmbătă pe Arena Națională un lider decupat parcă din filmele de propagandă nord coreene. M-a speriat de-a dreptul voluptatea cu care Ponta primea ovațiile publicului. Lipsa oricărei urme de jenă în momentul în care 70 de mii de oameni, mulți dintre ei duși acolo cu forța sau pentru interese materiale, îl aclamau și îi strigau numele. La 25 de ani de la căderea lui Ceaușescu, am văzut născându-se un nou personaj care ar face orice pentru dragostea, chiar și cu forța, a poporului. Am văzut baronii locali gata să-i satisfacă orgoliul megaloman al lui Ponta numai să-și vadă rezolvate problemele pe care le au cu justiția. Sâmbătă s-a născut o înțelegere între Ponta și baronii PSD. Ei îi aduc adulatori, cu zecile de mii, să-i sature setea de imagine pozitivă, dar el trebuie să la asigure libertatea de a fura în continuare. Paradoxal, dar cu cât este mai sărac și mai ignorant, cu atât mai mult se întrece poporul în manifestări grandioase de iubire a „stăpânului”. Am văzut asta sâmbătă la București, când 70 de mii de senili, indiferent de vârstă, după modelul lui Radu Beligan, au ținut să-l pupe în fund și să-i aducă osanale „luminii PSD”. Sunt convins că după acest spectacol, Ponta a pierdut câteva procente în sondajele de opinie, dar orgoliul său nemăsurat a câștigat încă o doză de respect mincinos.  (Ștefan Ciocan)