Pe de o parte speriaţi că ar putea pierde monopolul asupra maghiarimii, pe de altă parte vin alegerile şi oportunităţile: fiecare partid promite celuilalt marea cu sarea în cazul cedării voturilor în turul doi. Aş fi preferat, naivul, ca partidele, cel puţin cele cu rădăcini ardeleneşti, să-i înţeleagă şi pe Slavici şi pe Kós Károly în egală măsură, pentru că egale absolut sunt şi cultura română şi cultura maghiară şi cea săsească în Ardeal şi tot absolut egale-s şi „bună ziua” şi „jo napot” şi „guten tag”.

Am stat mult să-mi dau seama ce e cu proiectul de autonomie a Ţinutului Secuiesc – a inflamat o scenă politică şi aşa aprinsă de aiurelile lui Tăriceanu. Ce se vede – pe foarte repede-nainte:

1. Plusurile esenţiale ale proiectului UDMR sunt prevederile fiscale. Dacă toate aceste prevederi ar funcţiona în România, cu siguranţă că n-am mai vorbi de pomanagii care aşteaptă totul de la guvern. Aici trebuie recunoscut că e pentru prima dată când descentralizarea capătă sens şi e şi aplicabilă pentru toată ţara. Din acest punct de vedere, UDMR e la ani-lumină de liderii celorlalte partide, care încă silabisesc cuvântul „subsidiaritate”.

Devin venit al bugetului Regiunii /Ținutului Secuiesc –( n.a.) următoarele: „a) 50% din impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal colectat în urma transferului proprietăților de pe raza regiunii; b) 20% din taxa pe valoarea adăugată colectată de la firmele din regiune, după efectuarea restituirilor către acestea; c) 12% din impozitul pe venit încasat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale din raza regiunii; d) 50% din profitul net realizat de Loteria Română pe teritoriul regiunii și 60% din taxa pe jocuri de noroc colectate la nivel de regiune.

În vederea finanțării noilor atribuții prevăzute de prezentul statut, veniturile bugetelor județelor din cadrul regiunii se suplimentează cu următoarele cote defalcate din veniturile bugetului de:
a) 50% din veniturile din concesiuni și închirieri aferente obiectivelor concesionate sau închiriate în raza județului;
b) 50% din acciza aplicată pe produsele energetice și tutun produse/vândute în județ;
c) 50% din taxa pe valoarea adăugată colectată de la firmele din județ, după efectuarea restituirilor către acestea;
d) 50% din taxele pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități; e) 50% veniturile din taxe administrative;
f) 90% din toate alte taxe directe sau indirecte colectate de trezorerie, cu excepția taxelor locale sau ce revin regiunii ori altor instituții publice.
(2)Valoarea cotelor părți sus menționate include și veniturile care revin județului și care sunt realizate conform dispozițiilor legale ori administrative de birouri/puncte de lucru care nu se află pe teritoriul județului.
În vederea declarării și colectării impozitelor și taxelor care se generează pe teritoriul Ținutului Secuiesc, societățile comerciale care nu-și au sediul social în Ținutul Secuiesc au  obligația de a înființa un punct de lucru, ca centru de profit.”

De precizat că, deşi unii spun de obicei că Ţinutul Secuiesc moare a doua zi după ce primeşte autonomie, lucrurile stau chiar invers: şi Mureşul, şi Harghita, şi Covasna trimit la bugetul naţional mai mulţi bani decât primesc; asta în condiţiile în care aproape toate resursele secuilor aparţin birocratic şi fiscal de regiile şi ministerele de la Bucureşti – de la sare, până la apă minerală.

2. Unde apare greşeala UDMR? Chiar prin atitudinea față de propria comunitate: nu poţi să arăţi doar unei părţi că eşti interesat de subsidiaritate. De ce să nu se bucure de aceleaşi drepturi ca ale secuilor şi maghiarii din Marghita, Lugoj sau Oradea? – dar la întrebarea asta nu un român ca mine trebuie să răspundă.

Din punctul meu de vedere, a trata numai şi numai Ţinutul Secuiesc e o greşeală – de strategie și de comunicare. Să explic: da, modelul Tirolului de Sud se potrivește Ținutului Secuiesc și funcţionează impecabil în Italia – de la zona săracă de acum trei decenii, Tirolul a ajuns poate cea mai prosperă regiune (printre altele, al patrulea exportator de mere al Europei).

Însă Italia nu are doar o regiune cu statut special, ci încă patru astfel de regiuni. De aici, de ce nu pot exista astfel de regiuni în România, croite pe specificităţi culturale, de mediu sau altele? Nu ai cum să iei o parte a României şi să aplici doar aici principii şi valori din economie, administraţie, finanţe, cultură – şi restul să rămână cum o vrea Ăl de Sus – şi apoi să te miri că te fac toţi terci pe la Bucureşti şi resping proiectul fără să-l citească măcar.
Mai mult, inclusiv comunitatea maghiară începe să înţeleagă că pentru Transilvania se va putea face ceva concret şi bun atunci când toate comunităţile de aici îşi vor da mâna, fie că vorbim despre români, maghiari, saşi sau altceva. Din acest punct de vedere – poate părea paradoxal – dar proiectul PPMT este mai fezabil, în primul rând pentru că ia în calcul toate regiunile istorice ale României.

3. Nu am înţeles de ce două treimi dintre judecătorii de la Curtea de Apel Mureş musai să fie maghiari – mie şi vecinului Geza ne-ar plăcea să fie doar imparţiali, că-s români, că-s unguri. Pot să înţeleg ce a însemnat pentru secui venirea în valuri a miliţienilor din Moldova şi a şefilor din Buzău – dar acum vorbim de o ţară membră a Uniunii Europene şi nu a Pactului de la Varşovia. Dacă nu vrei să te trezeşti în cap cu zoaiele tuturor foştilor colegi de guvernare, nu pui într-o lege aşa ceva – e un dezechilibru flagrant între principiile de economie şi administraţie clamate la începutul proiectului şi cererea asta minoră.

4. Încep să cred – fără supărare – că proiectul UDMR are şi un astfel de scop?/efect?/tertip?: despărţirea apelor între românii şi ungurii din Ardeal. Se poate ca UDMR să nu-i fie pe plac că eforturile, de câţiva ani, au devenit comune, că oamenii au înţeles că nu pot face nimic unii fără alţii – indiferent dacă-şi spun bună ziua sau jo napot. Dacă asta se întâmplă, atunci liderii UDMR sunt în afara vremurilor – dar eu încă sper ca asta să fie o părere a mea fără suport.

5. Un proiect care să fie într-adevăr subiect de dezbatere şi nu de istericale la Bucureşti ar fi aplicat mare parte din principiile şi valorile autonomiei Ţinutului Secuiesc tuturor regiunilor României.

Să explic – pe foarte-foarte scurt: ai Transilvania, ai Crişana, Maramureş, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Bucovina, plus Bucureştiul (cu 10% din populaţia României) – descentralizate, cu Consiliu Regional şi celelalte instituţii, pe principiile administrative şi financiare care apar în proiectul UDMR – (drept e că fiecare ar trăi din măsura muncii lui şi ar fi iureş printre politrucii care câştigă din pomană electorală).
Apoi: are Ţinutul Secuiesc particularităţi culturale care ţin de regiunile cu statut special, în cazul nostru Tirolul de Sud? – are, fără nicio îndoială. Dar dacă vrei ca lumea să înţeleagă, trebuie să fii onest până la capăt: Delta Dunării are, la fel, particularităţi de mediu – nu văd de ce Delta nu ar putea avea acelaşi statut special. Apoi: Valea Jiului – un paradis terestru făcut praf şi pulbere: de ce să nu beneficieze de statut special pe reconversia profesională şi turism?
Să mai spun că şi Delta Dunării, şi Valea Jiului au instituţia guvernatorului? Cu siguranță că și oamenii din Ținutul Secuiesc au dreptul să-și aleagă un guvernator. Regiuni cu statut special ar putea fi și Ținutul Secuiesc, și Delta Dunării, și Valea Jiului și fiți convinși că vor fi cele mai dinamice – dar pentru asta trebuie să explici că autonomia este benefică pentru toți cetățenii, dar și că o cultură națională devine mai bogată dacă acceptă și înțelege cultura oamenilor care vorbesc altă limbă decât cea română.

Până una-alta, UDMR a adus doar o piesă de puzzle din proiect şi nu proiectul în sine: câştigul cel mare e că în sfârşit subsidiaritatea va fi temă în Parlament şi aici iarăşi se vor despărţi apele între naţionalişti şi pro-europeni;
Pierderea e că, făcând referiri doar la Ţinutul Secuiesc, îndepărtezi maghiarii din afara Secuimii, dar ai pus aiurea-n gardă şi o mulţime de români care începuseră să înţeleagă câte ceva din regionalizare.

Și nici unora, şi nici altora nu li s-a explicat în astea două decenii şi jumătate că
„bună ziua”, „jo napot” şi „guten tag” nu sunt teme de campanie electorală,
ci chiar definiţia Ardealului –
adică a Erdely,
adică a Siebenburgen. (Sabin Gherman)