Au dreptate occidentalii când ne cataloghează ca fiind țigani și hoți. Degeaba distribuim noi pe rețelele de socializare filme despre frumusețile României, că nimeni nu se va mai apropia în curând de această țară, minunată din punct de vedere geografic, dar infectă dacă e să analizăm majoritatea populației care viețuiește în acest spațiu și care a fost îndobitocită în ultimii 25 de ani, cu largul concurs al sistemului educativ și al presei. Nu sunt adeptul teoriei conspirației, dar nu pot să nu-mi pun întrebări când văd că în țară scara de valori morale și culturale este dată peste cap în mod dramatic. Toate televiziunile ne-au prezentat la sfârșitul săptămânii trecute un infractor eliberat condiționat din pușcărie, după ce și-a ispășit o treime din pedeapsa la care a fost condamnat. Este vorba de Adrian Năstase, premierul care a jefuit această țară, unul dintre pionii care au impus „programul” de îndobitocire în masă a populației. Instanța a greșit fundamental când a aprobat eliberarea condiționată a fostului premier. În primul rând, scurtarea pedepsei se poate face în condițiile în care condamnatul dă dovezi de îndreptare și conștientizează gravitatea faptelor sale. Cum să conștientizeze Năstase gravitatea faptelor sale, când permanent acesta a declarat că este o victimă politică și a ajuns după gratii doar ca o răzbunare a lui Băsescu.

Doar câinele familiei a înțeles ce merită cu adevărat Adrian Năstase

Răzbunare la ce? Că l-a lăsat 10 ani să conducă România? Lăsând la o parte scuzele aberante ale infractorului Năstase, este totuși evident că un om care își neagă vinovăția, nu poate să conștientizeze gravitatea faptelor comise, deci nu poate fi eliberat legal din pușcărie. Și totuși Năstase este liber în baza unei hotărâri definitive, deci este dreptul lui să se bucure de libertate. Dar este cam deplasat să fie transformat de presă și colegii de partid într-un reper moral. Imediat cum s-a văzut în libertate a și început să dea directive și lecții propunând, așa cum era de așteptat, o lege a grațierii. Colegul său de infracțiuni, poate chiar mentorul său într-ale infracțiunilor, Dan Voiculescu, i-a și scris repede pe blog mesaje de încurajare. Cum poate să scrie pe blog un deținut? Ar fi bine ca Direcția Penitenciarelor să explice, dacă nu cumva pușcăriile s-au transformat în internet-café.

Și nici nu s-au stins în spatele gardurilor înalte de la Cornu ecourile declarațiilor lui Năstase, că o altă știre face ocolul televiziunilor și ocupă prima pagină a celor mai citite ziare. Toți românii vorbesc dspre asta! A murit o țigancă, mama câtorva infractori aflați acolo unde le este locul, în pușcărie. Reporterii s-au aruncat pe familia țigăncii ca pe niște celebrități. Sunt convins că în aula Academiei nu a fost niciodată așa înghesuială de ziariști câți au fost în curtea palatului țigănesc al lui Bercea Mondial. O țară întreagă trebuia să afle că Mondial și Amar General nu pot să participe la funeraliile mamei lor. Mor în țara asta, anonimi, mii de oameni cinstiți. Doar infractorii și clanurile țigănești sunt însă băgate în seamă de presă. Statutul de infractor, în loc să îngroape un personaj, îl scoate în atenția publică. Îl face vedetă. Și asta în timp ce elevii cu rezultate deosebite, cercetători care lucrează în condiții precare și cu toate astea obțin rezultate deosebite, artiști apreciați peste hotare trăiesc în anonimat și sărăcie și nu vor fi niciodată modele pentru un popor îndobitocit și condus cu bună știință spre autodistrugere. (Ștefan Ciocan)