de Ștefan Ciocan

Unitatea dreptei este o construcție pe nisipuri mișcătoare. PNL și PDL împreună cu partidul liliputan al lui Mihai Răzvan Ungureanu nu mizează cu adevărat pe un electorat de dreapta, ci pe faptul că împreună cele două partide au în spate mai mulți primari decât PSD. Liderii dreptei unite mizează pe capacitatea edililor de dreapta de a scoate oamenii la vot și de a asigura suficient de multe voturi din partea electoratului captiv în relațiile dintre cetățeni și administrația locală, mai ales în mediul rural. În calculele liderilor dreptei lipsesc cu desăvârșire alegătorii și doctrinele.

După ruperea USL se întâmplă un lucru care demonstrează lipsa de interes a politicienilor, și în special a politrucilor slabi din teritoriu, față de electorat. PSD și PNL au fost votate împreună sub sigla USL. A urmat cearta apoi divorțul. Electoratul a rămas înșelat, pentru că în urma despărțirii cele două partide nu și-au putut împărți speranțele și încrederea pe care oamenii au învestit-o în USL, acest colos politic care a măturat totul în cale la ultimele alegeri.

În urma „divorțului”, PSD a rămas la guvernare și împarte ciolanul puterii după cum o cer interesele clientelei economice și politice. PNL a rămas în opoziție, drept pentru care nu mai are acces la resursele guvernamentale. Pe înțelesul populației, asta se traduce cam așa: primarii PNL nu mai primesc bani de la bugetul național, în timp ce primarii PSD rămân mufați la banii guvernamentali. Această stare de fapt este profund nedreaptă față de acei alegători care au votat USL, adică PSD și PNL, fără să facă diferență în acest caz între stânga și dreapta politică. Pentru că mulți dintre parlamentarii PSD au ajuns în legislativ cu voturile electoratului liberal, și invers, liberalii au ajuns acolo votați de pesediști. Sunt imposibil de împărțit voturile obținute de USL și mandatele încredințate parlamentarilor, fie ei PSD sau PNL.

Mai mult decât orice, ruperea USL ne-a arătat cât de puțin îi interesează pe politicieni relația cu electoratul și mandatul de reprezentare primit de la cetățeni. A demonstrat că democrația este un concept îndepărtat pentru România și că țara este condusă nu după nevoile și voința electoratului, ci după prioritățile și bunul plac ale unor grupuri de interese. Ce vină are cetățeanul care a votat USL că Ponta l-a păcălit pe Antonescu lăsându-l să creadă că va fi candidat la președinție, pentru ca apoi să-l înlăture, să rupă alianța și să candideze el pentru Cotroceni? Cearta politicienilor îl poate lăsa pe el fără drumuri, fără rețele de apă și canalizare sau fără școală modernă în sat.

Acum liberalii și democrații construiesc de zor dreapta unită. Practic tot un fel de USL, ceva mai natural, dar format tot din exponenții a două grupuri mari de interese care au la bază tot jocurile economice și setea de putere adică de fonduri publice. Unitatea dreptei se face între două partide care au coabitat la un moment dat cu PSD la guvernare. PDL, pe de o parte care i-a avut pe social-democrați parteneri de guvernare, și PNL – proaspăt ieșit din„familia” USL. Nici dreapta unită nu va fi mai interesată de nevoile și voința electoratului decât a fost alianța contra naturii între PNL și PSD. Practic unirea dreptei nu se poate realiza pe baze solide în lipsa unui electorat de dreapta solid. Pentru asta, până să-și manifeste dragostea, partidele de dreapta ar trebui să creeze premisele apariției unei clase mijlocii puternice și numeroase. Acea clasă mijlocie care reprezintă, în toate țările civilizate, electoratul de dreapta. Liderii dreptei sunt însă mult prea tributari gândirii politicianiste și au rădăcini mult prea adânc înfipte în trecutul comunist, ca să se gândească la electorat. Ciolanul este singura miză a politicianului român, fie el de dreapta sau de stânga.