Două hituri au ținut în picioare pressoteca ultimelor zile: (1) debilitatea funcțională demonstrată a ministrului bănetului, Ioana Petrescu, și (2) debilitatea funcțională prevăzută a miniștrilor culturii și bugetului – Rozália Biró, respectiv (nu și respectuos) Iulian Claudiu Manda.
Toți trei având două lucruri în comun.

Primul lucru în comun este, cum am spus, debilitatea funcțională.

Ioana Petrescu a mers la Cotroceni să susțină reducerea CAS fără să ia cu sine niciun argument pentru reducerea CAS. În timpul discuției se uita ca studentul repetent la colegul din stânga, da’ de i-a șopti ceva, după care repeta ca studentul tocilar niște sintagme-șablon din Guvernarea pentru to(n)ți, volum cumpărat din stația de metrou de lângă intrarea în universitatea Harvard.

Rozi cea Biró-crată are ca realizare supremă participarea la un concurs de prostie.
Unde locul 2 a fost ocupat de Rozália Biró: cetățean român fiind, aceasta și-a trecut în CV româna ca limbă străină.
Iar locul 1 i-a revenit Rozáliei Biró: dată fiind chestia de mai sus, are pretenția să fie ministru în Guvernul României.
[A se remarca faptul că nu i-am reproșat faza cu bipezii.
De fapt, fac aici o mică paranteză:
Omul, ca specie, este patruped, nu biped – adică are patru membre.
Doar poziția sa este bipedă, adică merge în patru picioare.
Prin „copii bipezi” se poate înțelege, de către cineva care gândește în termeni biologici, „copii cu două membre”, deci „copii cu două membre lipsă”.
Probabil că doamna viitor ministru așa a judecat când a spus că ei n-au copii bipezi.
Dacă m-ar întreba cineva pe mine dacă am bipezi în familie, m-aș gândi că nu la poziție se referă, din moment ce orice om merge biped, ci la starea sa fizică, câte membre are, deci i-aș spune că toți din familie suntem patrupezi.
OK, să trecem mai departe.]

Manda mai are mult până să se ridice la nivelul primilor doi.
Deocamdată, s-a remarcat cu faptul că cu el și-a înșelat soțul o primăriță din Oltenia, înșelătoare de meserie – traseistă, în termeni politici –, deci a luat și el de unde se dă cel mai ușor. Mare realizare!
Apoi, s-a remarcat cu falsificarea CV-ului – iarăși, mare realizare! Doar Ponta & co. au falsificat mult mai tare CV-ul, și mult mai mult decât CV-ul.

Bun, și care ar fi al doilea lucru în comun al celor trei?
Păi, urlă toată presa: tinerețea.
Toți sunt tineri, a se citi „necopți”.
Petrescu are 34 de ani, iar Manda 39.
E drept, Biró are 49, dar e blondă și contează ca foarte tânără.

Hopa!
Foarte tineri?
Am un deja-vu.
Mai ales că la fel de tineri sunt și restul miniștrilor din cabinetul actual (nu, nu e un cabinet medical, deși ar trebui să dea o raită pe acolo).
Toți tineri, toți nerăbdători… să asculte de ordine…
Da, așa este, toți sunt niște marionete, niște indivizi ω, puși acolo doar ca să facă ce le spun cei din umbră.
Ionica de la Finanțe habar n-are de impozite; dar impozitele sunt mărite, totuși, de către cineva priceput.
Rozi de la Cultură încă n-a înțeles diferența dintre cultură și agricultură; dar cineva priceput înfige, totuși, cuțitul în gâtul culturii.
Cât despre Măndel de la Buget, el știe că bugetul e ceva ce-i vine lui de la Guvern, și îl înjură pe ministrul Bugetului, care-i dă prea puțin; totuși, cineva priceput chiar face bugetul criminal al țării.
De miniștrii actuali, viitorii colegi ai lui Tanda și Manda, nu mai zic nimic.

Precum ziceam, am un deja-vu.
Chiar două.
Au mai fost două guverne de (foarte) tineri.
Ambele, de slugi… nu, nu de slugi, că sună prea dur… de indivizi ω.
Primul dintre ele, Tăriceanu 2: cel cu Chiuariu, Adomniței, Troacă… pardon, David, și alți tineri și ferice să urmeze comenzile stăpânilor Fenechiu & co.
Le-am spus atunci (în seara numirii și în ziua următoare) cunoștințelor că noii miniștri sunt lachei – nu m-au crezut, că doar cum să facă Tăriceanu ceva rău?
Al doilea astfel de guvern, MRU.
Cu Baba și alții, ale căror nume nu mi le amintesc – a se remarca că nici măcar nu fac efortul de-a le căuta pe net.
Am zis atunci că tipii nu sunt decât marionetele foștilor miniștri.
Nu m-a crezut nimeni – cum să coacă Băsescu ceva rău?
Până la urmă, nu doar că s-a văzut că fiecare ministru nou era purtător de cuvânt (și servietă) al celui vechi, dar cel de la Transporturi a mers până într-acolo încât chiar a declarat că mandatul lui constă în a face ce dorește fostul ministru, Anca Boagiu.

Tineri și marionete.
Nu-i mai înjurați, că ei nu fac decât să iasă la rampă atunci când se vorbește de vreo decizie ministerială… să mănânce și ei o măslină, ceva.
Ministrul A e o interfață pentru ordinele baronului A, ministrul B e o interfață pentru baronul B și tot așa.
Singura excepție este premierul – el nu e o interfață pentru vreun baron plagiator, cum s-ar putea înțelege, ci pentru toți baronii la un loc.

Bun, și ce-i cu toate aceste divagații?
Păi, este.
Că guvernul Tăriceanu 2 a iritat atât de mult, prin această subordonare față de stăpâni, încât a contribuit la câștigarea alegerilor de către opoziție (PD-L, împreună cu PSD-ul cel atât de șiret încât să evite asocierea cu guvernul Tăriceanu, pe care l-a girat).
Iar guvernul MRU a fost înlocuit, peste o lună, cu opoziția din momentul respectiv.
Așadar, sunt semne foarte bune pentru ceea ar urma să se întâmple în următoarele săptămâni 🙂

[Mă scuzați, nu mă pricep la politică, dar e week-end și simt nevoia să bat câmpii mai abitir decât aș bate guvernanții.]