de Ștefan Ciocan

Încep să se limpezească apele în zona dreptei politice din România. Liberalii au hotărât că primarul Sibiului, Klaus Johannis, este candidatul lor pentru președinția României. Sasul mai are de trecut o singură probă până să se alinieze la startul cursei prezidențiale. De această dată competitorul său va fi Cătălin Predoiu, desemnat de PDL. În PDL lucrurile nu sunt nici simple nici clare, fiind complicate atât prin cooptarea în partid a Forței Civice, cât și prin anunțul Monicăi Macovei că ar fi amabilă să fie luată în calcul în sondajele pentru prezidențiabilul dreptei. Cererea Monicăi Macovei a fost tratată cu flit de către Vasile Blaga – în fond, pentru blatistul buldog doamna de fier a justiției române este doar ceva de pus în geam pentru a se încasa voturi pe lista PDL, în rest este doar o durere-n blaturile gata negociate.

În ceea ce privește fuziunea politică, aceasta este de fapt „legitimarea” lui Mihai Răzvan Ungureanu ca membru PDL, pentru că din punct de vedere electoral Forța Civică nu reprezintă aproape nimic. Aparent socoteala liderilor PDL și PNL este simplă: Cele câteva procente pe care le obține MRU personal se vor transfera înspre prezidențiabilul partidelor de dreapta. În stilu-i caracteristic, fostul premier a făcut o declarație ipocrită lăsând impresia că se va sacrifica acceptând un post în conducerea PDL. Ceea ce este mai greu de acceptat pentru MRU este că nu va fi el candidatul dreptei la scaunul pe care Băsescu îl va lăsa vacant la Cotroceni, pentru că fostul premier și șef al SIE este prea orgolios și prea lipsit de simțul realității ca să accepte că poate să existe un alt candidat cu șanse mai mari decât el pentru acest post.

Astfel MRU, dar și Crin Antonescu, frustrați de ieșirea din jocul prezidențial, ar putea să se comporte ca niște mere putrede în coșul dreptei politice din România și mai târziu să-i pună lui Johannis bețe în roate. Paradoxal, dar pentru primarul Sibiului competiția din interiorul partidului a fost mai grea decât meciul cu Cătălin Predoiu, un contracandidat lipsit de popularitate și charismă, astfel că este mai mult decât sigur că la sfârșitul anului vom avea de ales între Victor Ponta și Klaus Johannis. Rearanjarea politică a forțelor de dreapta demonstrează încă o dată că România nu este încă o țară democratică. Că mai este mult până când cetățenii, înregimentați în structuri politice, vor avea un cuvânt de spus în deciziile politice. Liderii PNL și PDL au decis un calendar al fuziunii și un mod de desemnare a viitorului candidat comun. Sâmbătă, marionetele din partide se vor prezenta la București cu ocazia Congreselor celor două mari partide de dreapta care vor legitima deciziile șefilor. Nici măcar o secundă, Johannis sau Blaga nu s-au gândit la scenariu conform căruia Congresul unuia dintre partide, sau a ambelor, nu va fi de acord cu planurile gândite de șefi și puse deja în aplicare. Votul de sâmbătă este unul absolut nedemocratic atâta timp cât, se pare, Congresele sunt o simplă formalitate. După cum acționează partidele „democratice” din România, observăm că de fapt democrația este un concept facultativ care se mulează srict pe interesele clasei politice, indiferent de culoarea acesteia.

• În județul Hunedoara lucrurile sunt foarte ciudate. În urma fuziunii de ieri, pedeliștii vor fi nevoiți să-i reprimească în rândurile lor pe cei doi „fii rătăcitori”, Cristian Vladu și Cristian Grigoraș, care sunt și singurele persoane cu oarece notorietate în organizația județeană a Forței Civice. Problema este că cei doi politicieni au plecat cu tinichele de coadă tocmai din PDL și probabil că motivele pentru care au fost excluși persistă încă. Reprimirea lor, pe ușa din dos în PDL , ar fi o aberație politică pe care doar aranjamentele tipic românești o pot naște. Pentru că doar în România partidele politice au mai multe uși prin dos decât în față. Iar absurditatea deciziilor politice le ține larg deschise pe acestea pentru orice neaveniți.