Sper că știți că printre susținătorii lui Mihai Răzvan Ungureanu există certitudinea că acesta a făcut un superb și necesar sacrificiu acceptând să devină prim-vicepreședinte al PDL (un sacrificiu absolut echivalabil celui făcut de către Fiul Omului spre bine și mântuirea Unificării Dreptei). Iar cel care l-a împins să facă acest superb gest de sacrificiu este Traian Băsescu. Numai că nu înțeleg de ce, dacă gestul lui MRU este de-o superbenie zdrobitoare și un altruism feroce, Traian Băsescu este de vină?!
Poate înțelege cineva cum te poți tâmpi în asemenea hal?

În februarie 2014, Mihai Răzvan Ungureanu anunța națiunea: „Forța Civică nu va fuziona cu nimeni, este o utopie. Răbdarea mea a ajuns la limită. Trebuie să recunosc, nu a existat partid de centru-dreapta, de la PDL, la PMP, care să nu fi propus Forței Civice fuziune prin absorbţie. Nu există fuziune prin absorbţie”.
Dacă fuziune prin absorție nu e, atunci sacrificiu trebuie că e: „Am decis să primesc funcţia de prim-vicepreşedinte din cadrul PDL. Trebuie să vă spun că nu am participat la negocieri şi ceea ce s-a obţinut este meritul şi responsabilitatea colegilor mei din FC şi a viitorilor colegi din PDL. În discuţiile pe care le-am avut cu actuala conducere a PDL mi-am exprimat opţiunea pentru a fi membru simplu, dar din respect pentru colegii mei din echipa de negociere a FC, din respect pentru aşteptările foarte înalte ale viitorilor noştri colegi din PDL şi ca garanţie a implicării noastre totale în construcţia de viitor politic al dreptei mă văd nevoit să accept această funcţie”.
Iar pentru că toate aceste sacrificii trebuiau să poarte un nume, Băsescu este de vină. Din cauza lui s-a sacrificat MRU. La fel cum atunci când a fost co-autor al USL și al loviturii de stat din vara anului 2012, s-a sacrificat și Crin Antonescu. Tot din vina lui Traian Băsescu.