Ia d-acilea, ciocoiule!

Îl mai țineți minte pe domnul Dan? Acela care ținea națiunea trează în căutarea unei curviștine din Brașov, dispărută la un moment dat, sau omorâtă de soțul încornorat. Același domn Dan care se proclamase la un moment dat patronul unicului post de televiziune „al poporului”, de parcă poporul circula ca și el cu Rolls Royce și locuia în vile de lux. Și ca să știți exact cu cine aveți de-a face, este vorba despre Dan Diaconescu, simbolul luptei împotriva „ciocoilor”, cel care a vrut să salveze Oltchim, dar nu a fost lăsat de coruptul și nemernicul Victor Ponta. Tocmai de aceea, „șoricelul” Diaconescu a candidat în același colegiu cu „pisicuțul” Ponta, dar a sfârșit prin a rămâne în afara Parlamentului. Totuși campania electorală a fost ca un spectacol savuros de circ. O lună de scandal perpetuu, cu epitete colorate și înjurături pe față între cei doi protagoniști, Ponta și Diaconescu.

Zilele, lunile, chiar anii au trecut de atunci. Diaconescu s-a mutat la Vatican, pentru că din România nu mai putea să emită, dar vrea cu tărie să demonstreze poporului că nu este mai catolic decât Papa și că rămâne același oltean oportunist și demagog. Tot ce a spus despre Victor Ponta și ciocoii pesediști a rămas undeva în trecut și s-a șters probabil din memoria „poporului”, care de obicei uită destul de ușor promisiunile și declarațiile politicienilor, digerându-le ca pe micul electoral primit contra unui vot. Iată-l deci pe „domnul” Dan alături de „ciocoiul” Ponta, înfruptându-se din ciolanul guvernării.

Acceptarea de către Victor Ponta a unei colaborări cu PP-DD denotă disperarea ce a cuprins PSD după rezultatul nu tocmai grozav obținut în alegerile Europarlamentare. Ponta și strategii săi și-au dat seama că au nevoie urgent de o lovitură de imagine, care să arate că și ei pot să mai găsească aliați în zona politică. Asta în contextul unor mișcări certe, chiar dacă greoaie, de coagulare a dreptei. Singurii care ar fi putut să vină alături de „ciocoii” de stânga au fost oamenii lui Dan Diaconescu, reprezentând un partid care de fapt nu există decât în măsura în care mai are câțiva parlamentari care ar putea vota alături de PSD pentru susținerea guvernului. Dar PSD și Guvernul condus de Ponta nu are neapărat nevoie de voturile PP-DD. S-a demonstrat asta la ultima moțiune de cenzură, care a fost respinsă chiar dacă puținii oameni care au mai rămas alături de „domnul Dan” au semnat și au votat moțiunea inițiată de liberali.

În aceste condiții, cooptarea PP-DD la guvernare pare mai degrabă un gest pripit al lui Ponta, care nu va aduce nimic bun, poate doar încă o hoardă de potențiali trădători într-o alianță în care mai sunt două partide conjuncturale, incapabile să câștige alegeri decât la remorca unei formațiuni politice mai mari, dar care sunt oricând gata să-și negocieze voturile cu cel care le oferă mai mult. La fel ca și PC sau UNPR, și PP-DD este un partid care nu poate să-și țină în mână structurile din teritoriu și nu poate să-și controleze nici măcar parlamentarii. Dovada clară a acestui fapt sunt deputații și senatorii care au părăsit deja „garsoniera” OTV sau liderii locali care au anunțat că nu vor face alianțe cu PSD.

Este evident că presat de procentele insuficiente pentru a ajunge cinci ani chiriaș la Cotroceni, Ponta începe să facă greșeli politice care s-ar putea să-l coste atât în relația cu electoratul, cât și cu baronii PSD, pentru că orice cățel nou adus la ciolan ronțăie din bucata unui pesedist. Iar atunci când ciolanul este mic, trebuie răriți câinii, nu invitați și alții la ospăț.