de Ștefan Ciocan

Semnalele care vin dinspre Rusia şi Ucraina sunt din ce în ce mai îngrijorătoare în contextul economic şi politic mondial. Dacă analizăm circumstanţele în care a început a doua conflagraţie mondială, observăm că există multe similitudini între contextul militar, economic, social şi politic din anii 1930 – 1940 şi zilele noastre. Lumea stă pe un butoi de pulbere amorsat încă de acum câţiva ani, odată cu declanşarea crizei economice mondiale din SUA, şi poate chiar mai devreme. Ca şi în urmă cu 80 de ani, în Asia şi Africa au început conflicte regionale născute din dorinţa marilor puteri de a controla resursele naturale, în special cele energetice şi mâna de lucru ieftină. Ca şi înainte de al Doilea Război Mondial, Europa se află într-o criză economică, deja cronicizată. Principalele capacităţi de producţie ale economiei europene şi americane au fost mutate în zonele din lumea a treia pentru forţa de muncă ieftină. Rusia, un colos economic, a fost câteva decenii în amorţire fiind frustrată de poziţia arogantă a SUA care şi-au revendicat statutul de unic jandarm mondial. În aceste condiţii, pentru Vladimir Putin nu este deloc greu să imprime în conştiinţa poporului rus necesitatea extinderii „spaţiului vital” al ţării sale şi a controlului resurselor energetice pe plan mondial prin supremaţia la Marea Neagră şi la gurile Dunării în prima fază şi apoi o expansiune în nordul Europei, o altă zonă cu resurse energetice importante. Controlul Rusiei asupra Mării Baltice ar însemna o mişcare strategică importantă în raport cu Uniunea Europeană care, nu întâmplător, şi-a realizat capete de pod în această regiune prin acceptarea Letoniei, Lituaniei şi Estoniei.

Asemănările dintre mişcările lui Putin şi cele ale lui Hitler sunt de-a dreptul şocante. Preşedintele rus a anexat Crimeea fără prea multă opoziţie, nici din partea populaţiei din peninsulă şi nici din partea comunităţii internaţionale care a acceptat faptul că în regiunea cucerită fără luptă populaţia majoritară este vorbitoare de limba rusă. Mişcarea lui Putin pare trasă la indigo cu cea a Führerului german, care a realizat aşa numitul „Anschluss Österreichs” în 1938, anexând fără nicio împotrivire şi fără o reacţie a comunităţii internaţionale un stat independent şi suveran, Austria, tot în numele limbii comune vorbite de populaţia celor două state. Următoarea mişcare a lui Putin este apărarea populaţiei vorbitoare de limba rusă din estul Ucrainei, unde sub acest pretext va pune mâna probabil pe minele de cărbune din regiunea Doneţk, cel mai important centru minier şi siderurgic al Ucrainei. În partea de sud joncţiunea dintre Transnistria şi Crimeea nu va fi greu de făcut odată ce regiunea care acum face parte din Republica Moldova îşi va revendica apartenenţa la “mama” Rusia. Astfel de mişcări a făcut şi Hitler în anul 1938 când sub pretextul apărării germanilor din Regiunea Sudeţilor a anexat Cehoslovacia fără nicio opoziţie din partea marilor puteri. Abia în 1939, când Hitler invada Polonia, s-au trezit puterile europene şi SUA. Din păcate era mult prea târziu. Hitler nu mai putea fi oprit! Cine îl va opri însă pe Vladimir Putin din marşul său spre controlul resurselor energetice europene!?