Suntem în țara în care s-a scandat pe străzi: “moarte intelectualilor”. Peste mai bine de douăzeci de ani, copiii sau nepoții celor care au aplaudat panseluțele plantate de către mineri cu târnăcopul în tâmpla intelectualilor, sunt cei care au demonstrat că singurul mod de a accede/de a fi admis ierarhic superior în societatea românească este furtul (mita, copiuța, lanțul slăbiciunilor). De când s-a întâmplat pocinogul decimării candidaților la o diplomă de bacalaureat, tot felul de mutilați moral și psihic, educați în cultul urii celor mai buni decât ei bagă texte în care-i tăvălesc după chipul și asemănarea lor pe cei care mai cunosc valoarea expresiei “cu sudoarea frunții”, încercând să-i aducă la nivelul lor de nevertebrate. Dar așa-i cu lichelele – nu văd mai departe de mâna care le întinde banii cu care să aibă și ei ce să ducă la gură “pentru de dimineață.

Rămâi crucit: cineva care comite o ilegalitate îl urăște pe cel ce trebuie să aplice legea – mă întreb, deoarece am fost crescut după anumite norme și principii, iar în școală mi s-a inculcat respectul față de lege: de ce? Numai pentru că suntem în România valorilor întoarse pe dos de niște indivizi care-și văd numai de propriul interes, durându-i în bască de interesul general – deși numai pe acesta îl proclamă în toate intervențiile publice? De la astfel de indivizi aflăm că cinstea și corectitudinea fac parte dintr-un sistem „dictatorial” care nu-i lasă pe copii „să se descurce”. Ce „descurcare” e aia în care obții o diplomă (orice altceva) fără cunoștințe, fără nici un merit? Nu cumva a dispărut din dicționare (și Codul Penal) cuvântul furt?

Dar diploma obținută cu cunoștințe cu ce e mai bună? – poate veni răspunsul. Uitați-vă ce “valori” promovează tembeliziunile, uitați-vă ce de dolănești, irineloghini, gigibeacali șamd. am promovat noi, cu votul nostru, în Parlamentul României! Nu sunt singurul care am ajuns la concluzia aceasta: suntem țara în care nu au valoare cunoștințele dobândite în liceu. Poate cineva să schimbe utilitatea cunoștințelor dobândite pe parcursul școlarizării și să le lege solid de diplome? Și, indiferent de gradul de școlarizare, un copil să aibă parte de o hârtie care să-i certifice corect meritele? Și să primească o hârtie cu care să-și poată obține o slujbă concretă, o slujbă care să și existe în nomenclatorul de meserii? Nu cred.

Și-atunci, de ce mai merg copiii la școală? Doar ca să-și umple timpul și să fie supravegheați în timp ce părinții lor robotesc pe plantația cu taxe a unui stat ce nu știe să-și gestioneze paralele obținute prea facil? Înseamnă că până acum s-a bifat că s-a făcut școală doar pentru ca cineva să poată raporta că s-a mai scos o generație de analfabeți numai bună de dus la muls pe plantație. De aceea se zbat unii să fie adusă la locul ei grila de examinare, iar subiectele să fie atât de ușoare încât să poată fi rezolvate de majoritatea covârșitoare a copiilor semi-analfabeți. Iar dacă 1 + 1 nu le dă 2, măcar să fie lăsați să copieze, sau să li se dicteze rezolvarea. Țara are nevoie de cât mai multă “minte” cu diplomă – ca părinții să mai dea niște bani să-și țină loazele și-n facultăți, să trăiască și domnii universitari din ceva! De aceea se vorbește cu dispreț despre meserii: electrician, sudor, zugrav șamd. La fel se vorbea și pe vremea dictaturii proletariatului: dacă nu înveți te duci la sapă – adică, traduceau lumpenii: ești un nimeni.

De aceea în țara lui “să se descurce”, cuvântul “ilegalitate” nu prea mai impresionează pe nimeni. Aproape toată lumea încalcă legile, măcar cu un soft piratat sau un film furat de pe “torente”. Încerc să-mi imaginez cu ar fi dacă toți cei care și-au cumpărat calculatoare luna trecută ar fi supuși unui control și ar fi sancționați conform legii in cazul în care s-ar constata că și-au instalat între timp softuri piratate. Nu ar începe ei să răcnească că sunt defavorizați, că de ce li se aplică legea numai lor, nu și celor care și-au cumpărat calculatoare până la ei? Credeți că nu s-ar găsi nimeni care să-i căineze?