de Ștefan Ciocan

Majorarea accizei pe combustibil ar putea fi cuiul din talpa premierului Victor Ponta. Până acum liderul PSD nu a reuşit să explice populaţiei ce ar putea aduce pozitiv suprataxarea carburanţilor. Un lucru este cert, odată cu scumpirea benzinei şi motorinei urmează un lanţ de scumpiri în aproape toate domeniile, de la servicii la produsele industriale. Ponta îşi acoperă decizia cu FMI, lăsând să se înţeleagă, absolut eronat, că decizia majorării accizei pe combustibil a fost impusă de reprezentanţii partenerilor financiari internaţionali. În realitate, FMI este un fel de bancă. Acesta nu face altceva decât să supravegheze dacă deficitul bugetar al unei ţări debitoare, cum este România, se încadrează în limitele stabilite în aşa fel încât, la scadenţă, să poată returna banii împrumutaţi. Nu este treaba reprezentanţilor FMI cum ţine România bugetul în limitele de deficit stabilite. Marea problemă a României porneşte din logica pe care a fost construit bugetul. Socialiştii lui Ponta şi capitaliştii lui Antonescu, aflaţi în cârdăşie în momentul adoptării bugetului naţional, nu au luat în calcul veniturile disponibile pe baza cărora să schiţeze cheltuielile publice. Ei au pus carul înaintea boilor şi au proiectat bugetul pornind de la cheltuieli. E ca şi cum o familie cu doi copii şi doi soţi dintre care doar unul angajat, cu un venit de 1500 de lei pe lună, la începutul anului hotărăşte că va cumpăra o casă şi o maşină. Vor fi imposibil de dus la bun sfârşit aceste planuri, pentru că la acest venit nicio bancă nu ar da un credit suficient de mare pentru achiziţionarea unei case şi a unei maşini. În afară de salariul soţului, familia nu are alt venit, deci nu are de unde să adune banii necesari ducerii la îndeplinire a planului făcut la începutul anului. Ponta gândeşte la fel. Veniturile României nu acoperă planurile prevăzute în bugetul pe anul 2014. În loc să-şi calibreze planurile în funcţie de puterea economică a ţării, Ponta vrea să adune cu orice preţ bani la bugetul de stat. Aceşti bani, luaţi practic cu forţa de la contribuabili, nu vor merge în relansarea economiei. Decapitalizarea firmelor private va avea ca efect reducerea consumului şi implicit scăderea banilor rulaţi pe piaţă. Micile societăţi comerciale nu vor supravieţui fiind sufocate de fiscalitatea excesivă, pe de o parte, şi de scăderea accentuată a cifrei de afaceri. Mulţi antreprenori şi-au făcut planuri de afaceri pe termen mediu şi lung. Au luat credite pentru dezvoltarea afacerilor şi au făcut investiţii. Aplicarea noilor taxe şi impozite le dă antreprenorilor peste cap toate planurile aducându-i în situaţia de a nu mai putea plăti creditele şi de a nu-şi mai putea continua activitatea. În acest timp statul dispune discreţionar de sumele colectate prin taxe şi impozite. Banii luaţi cu forţa legii de la populaţie se duc spre cercurile de interese economice din preajma clasei politice aflate la guvernare sau ca să susţină campanii electorale mai mult sau mai puţin mascate. Un exemplu la îndemâna hunedorenilor ar fi cele aproape un milion de euro alocate de şefii Consiliului Judeţean Episcopiei şi bisericilor hunedorene, pentru ca preoţii să fie transformaţi în agenţi electorali cu sutană.