de Ștefan Ciocan

Acest articol a fost scris în 20 octombrie 2012:

Votul din 9 decembrie va fi unul pro sau contra Europa. Cred că zarurile au fost deja aruncate în ceea ce priveşte destinul României şi că doar o minune şi un joc al politicienilor pro-europeni din USL ar mai putea salva România de la întoarcerea spre resovietizare. Este evident, mai ales în lumina ultimelor declaraţii făcute de liderii politici, că bătălia electorală nu se mai dă pe frontul intern, unde clasa politică şi-a împărţit deja, în mare parte, mandatele în aşa fel încât să mimeze cât mai bine jocul democratic între putere şi opoziţie. Bătălia se dă pentru a fi sau a nu fi în Europa. Sau mai exact pentru ca Uniunea Europeană să profite sau nu de resursele de care dispune în prezent România.

“După colţ” stă una dintre fostele mari puteri ale lumii, Rusia. Încă din vremea ţarilor, ruşii voiau să cotroleze lumea. Au reuşit să pună mâna pe o parte din ea în timpul Războiului Rece, când o porţiune semnificativă a lumii îşi fixa ceasul după Moscova. Acum Rusia nu mai poate să se impună ca un jandarm mondial decât riscând să joace pe o carte militară sau prin controlul asupra pieţei resurselor minerale.

Pieţele gazului, aurului, cuprului şi într-o proporţie mai mică a petrolului sunt controlate de ruşi. Robinetul de gaz îi îngrozeşte în fiecare iarnă pe europenii care nu au altă sursă de alimentare. Ce ar însemna pentru Rusia ca în Uniunea Europeană să apară o ţară care să dispună de rezerve de gaz, de aur, de cupru şi petrol? Ar însemna slăbirea semnificativă a influenţei Moscovei pe plan mondial. Pentru că Europa ar putea să-şi asigure câţiva ani gazul necesar din România. Tezaurele europene s-ar putea alimenta cu aur din Roşia Montană, Certej sau Rovina, în timp ce un alt metal strategic, cuprul, se află din belşug în exploatările Cuprumin. Nu întâmplător în ultimele luni au fost date publicităţii mai multe cazuri de agenţi ruşi, depistaţi de serviciile secrete din România, dintre care unii chiar arestaţi. Interesul acestora, aşa cum susţin serviciile de contraspionaj, era orientat exact spre resursele minerale ale României. Şi dacă observăm atent, lupta acerbă a USL avându-i în spate pe Voiculescu, Iliescu şi alţi politicieni cunoscuţi ca fiind filo-ruşi, împotriva lui Băsescu, cunoscut ca fiind prietenul UE şi al SUA, a început să se acutizeze din momentul în care România a obţinut o parte din platoul continental al Mării Negre şi implicit rezerve uriaşe de gaze şi petrol. Graba cu care premierul Ponta şi ministrul mediului Rovana Plumb au sărit să atace acordul privind începerea exploatării aurifere de la Certej şi îndârjirea cu care se opun demarării proiectului de la Roşia Montană este legată tot de posibilitatea ca România să devină un jucător important pe piaţa mondială a aurului, ceea ce ar încurca destul de mult Rusia, în condiţiile în care nicio ţară europeană nu deţine rezerve de metal preţios la acelaşi nivel cu România.

Punând cap la cap toate informaţiile legate de resursele minerale ale României şi posibilitatea de exploatare ale acestora, este evident că suntem la cheremul unui adevărat tsunami de interese în faţa căruia alegătorul de rând este atât de mărunt încât aproape că nici nu contează. Votul va fi oricum manipulat prin dezinformare, intoxicare şi fraudă, iar jocurile se vor face după configurarea noului Parlament. Eşecul demiterii preşedintelui Traian Băsescu la referendum este doar o victorie de etapă a aripii proeuropene. Rămâne de văzut cum se vor desfăşura ostilităţile după configurarea noului Parlament şi cum se vor despărţi aripile pro sau contra UE din USL, care deocamdată coabitează în speranţa că vor pune mâna pe ciolan.