de Acidutzu

În legătură cu plagiatul lui Victor Viorel Ponta, este normal ca societatea să acționez și să ceară condamnarea hoțului. Plagiatul nu este numai un furt intelectual. El produce daune societății pe mai multe paliere: de la inducerea ideii că morala nu mai contează și că este important să îți atingi scopurile indiferent de mijloace, până la prejudicii de ordin material – la bugetul statului, că, din plagiat, Victor Viorel Ponta a beneficiat de bani în plus dintr-un doctorat fals și obținerea unor onoruri nemeritate. La care se adaugă prejudiciile morale aduse celor cărora, prin furt, Victor Viorel Ponta le-a uzurpat locul în societatea academică.

Judecătorii nu au judecat dacă Victor Viorel Ponta este un hoț sau nu, ci au respins contestația la soluția de clasare a dosarului pornit la plângerea lui Adrian Paphagi și colegii săi. Judecătorii au decis că plângerea este inadmisibilă, din cauza faptului că cei trei reclamanți nu aveau calitatea procesuală să facă o astfel de plângere. Din păcate încă mai există astfel de legi în România date în interesul infractorilor. Dacă nu există o plângere din partea celor prejudiciați, nu există nici răspundere penală. Iar dacă cei prejudiciați nu dau doi bani pe reputația lor, judecătorii ce să facă? Ei nu au calitatea de a se auto-sesiza.

Dacă legea era făcută împotriva unor astfel de fapte precum plagiatul, ar fi cuprins prevederea prejudiciului adus comunității profesionale și posibilitatea ca aceasta să se constituie parte vătămată și să-i acționeze pe impostori în judecată pentru a le stopa măcar cariera academică falsă. Dar legea nu prevede așa ceva. Este clar că legea trebuie să sufere o îmbunătățire în acest sens. Deci se impune modificarea legii în acest sens: în astfel de cazuri, comunitățile profesionale să aibă dreptul să riposteze pentru a-și prezerva calitatea profesională.

Până atunci, mă frământă următorul lucru: de ce autorii din care a plagiat Victor Viorel Ponta nu reclamă furtul? Avem așa: Ion Diaconu, fost ambasador, Vasile Creţu, fost magistrat militar şi profesor de drept la Universitatea Spiru Haret, autorul volumului ”Drept Penal Internaţional”, din care s-au copiat vreo 40 de pagini; Victor Duculescu, din care s-au copiat bucăţi dintr-o prefaţă scrisă pentru lucrarea ”Curtea Penală Internaţională, istorie şi realitate” a lui Dumitru Diaconu; – Dumitru Diaconu, cu pasaje copiate din lucrarea “Curtea Penală Internaţională, istorie şi realitate”.

Noi plecăm de la ipoteza că autorii copiați au fost originali în demersul lor. Numai că atitudinea lor suspectă în acest caz (au fost furați!), dacă nu denotă servilism și frică în fața funcției deținute vremelnic de către Victor Viorel Ponta, precum și acceptarea hoției ca mod de viață, poate însemna și altceva: poate că hoții nu pot striga la rîndul lor “hoții”… Poate avem de-a face în cazul lui Victor Viorel Ponta cu un hoț al hoților. Până la proba contrarie pot să cred inclusiv acest lucru și chiar să îl afirm.