Mai mult decât o floare sau o cină romantică într-o anume zi din an, venită nu din suflet, ci din calendar

de Ștefan Ciocan

Se încheie Săptămâna Babelor, culmea, cu Ziua Femeilor. Este oarecum ciudat să transformi o săptămână dedicată Babei Dochia, cea cu şapte cojoace, într-un eveniment aproape exclusiv comercial dedicat femeii. Comuniştii vorbeau despre femeia-mamă şi se limitau să o elogieze pe Leana lu’ Ceaşcă (fi-i-ar smoala topită). Copiii din şcoala primară şi preşcolarii desenau felicitări, dedicate mamelor, cu poza lor şi câte un ghiocel. Bineînţeles şi cu câteva versuri scrise lângă poză. Soţii, care îşi aduceau aminte că este opt martie, treceau pe la aprozar şi cumpărau veşnicele garoafe vândute condiţionat cu marfa care trecea mai bine. Am ajuns în epoca „democraţiei originale”. Totul se vinde, totul se cumpără. Femeia mamă are din ce în ce mai puţină căutare. Se poartă diva! Femeia sexy, scoasă pe piață cât mai provocator şi cu decolteuri cât mai generoase. Femeile care sunt promovate acum în spaţiul public şi-au pierdut feminitatea, transformând-o în vulgaritate. Au devenit nişte obiecte sexuale, încadrate într-o anume tipologie, mai preocupate de kilogramele în plus decât de nivelul de cultură generală. Bibliotecile s-au golit de femei, în schimb s-au umplut saloanele de modelare corporală. Că “asta se cere”.

Încet dar sigur femeia „model” devine un bibelou, un obiect exclusiv decorativ. Femeia deşteaptă nu mai este la modă. Bărbaţii preferă „păpuşile”, „pisicuţele”, „gâsculiţele”.

Şi totuşi, în ciuda modelelor promovate în spaţiul public, femeia adevărată, responsabilă, deşteaptă, frumoasă şi feminină se încăpăţânează să reziste. Femeia care este mai preocupată de ultima carte citită decât de ultima poşetă cumpărată, femeia care îşi doreşte copii şi nu maşini decapotabile cu banchetele din spate confortabile, acea femeie pentru care cariera este mai importantă decât consistenţa contului partenerului de dormitor. Aceste femei nu au nevoie de ziua de opt martie. Ele trebuie iubite şi respectate zi de zi, 365 de zile pe an. Ele sunt matricea care modelează lumea şi merită mult mai mult decât o floare sau o cină romantică într-o anume zi din an, venită nu din suflet, ci din calendar.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ni le  imaginăm pe Bianca Drăguşanu, ori pe Daniela Crudu,  sau orice piţipoancă după modelul celor două, în rol de mame. Ce educaţie ar putea primi copilul crescut de o mamă piţipoancă perfectă? Pentru acest gen de femei a fost adaptată ziua de opt martie. O zi la fel de comercială ca şi ele. O zi în care sentimentele se transformă în dovezi de dragoste materială, în care sufletul devine un portofel şi feminitatea ia chipul vulgarităţii. O zi în care cluburile scot la „bătaie” trupele de stripperi masculini şi lesne pot fi văzute seara pe stradă femei ameţite de alcool sau de muşchii bine conturaţi ai „cipendeilor”. O zi a femeilor în care sărbătoritele îşi pierd esenţa farmecului lor, feminitatea.

Dar pentru că opt martie face parte din cele 365 de zile în care femeile trebuie respectate, iubite, ocrotite, admirate, vom transmite un gând bun adevăratelor femei, acelora care nu şi-au pierdut feminitatea, care ştiu să primească şi să ofere în egală măsură dragoste, fără să-şi condiţioneze sentimentele, fără să-şi vândă sufletul şi fără să devină nişte păpuşi aşezate undeva într-o panoplie de trofee a bărbaţilor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Viața bate câmpii și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s