… în timp ce mă plimbam prin mediul rural al mult prea scumpei mele Patrii Republica Parlamentarilor Imunitari România, mi-au căzut privirile pe două bannere abandonate din timpul campaniei pentru prezidențialele din 2009. Adică nu erau abandonate, pur și simplu mai fâlfâiau pe lângă intrarea unei crâșme. De pe unul, Crin Antonescu mă informa despre “România bunului simț”; de pe celălalt, Mircea Geoana îmi zicea cum: “împreună vom învinge”.

Hopa! Poate pentru prima dată politicienii s-au ţinut de cuvânt! PNL şi PSD au reuşit, împreună, să învingă România bunului simţ.

Un ultim exemplu, dacă mai era nevoie de argumente, vine de la cei doi parlamentari liberali paraşutaţi în judeţul Hunedoara de pe malurile Dâmboviţei. Dan Radu Ruşanu s-a retras din Parlament direct în fotoliul de şef al Autorităţii de Supraveghere Financiară, cu un salariu fabulos şi gata să angajeze în instituţie o adevărată „caracatiţă” de naşi, fini, fine şi alte rubedenii ale politicienilor de top. Recent, aflăm că blajina Mariana Câmpeanu, o băbuţă aparent inofensivă care a cucerit „inimile” hunedorenilor în mai multe rânduri, s-a dedat şi ea la potlogării. Senatorul de Hunedoara şi ministru al Muncii i-a rezolvat propriului soţ o pensie de invaliditate în timp record. Mai mult decât atât, jurnaliştii de la site-ul investigaţiimedia.ro au descoperit că soţul Marianei Câmpeabu nu este chiar atât de bolnav. El conduce singur maşina şi se ocupă de nepoţi ca un bunic în putere, nu ca un pensionar cu handicap sever care are dreptul inclusiv la însoţitor personal.

Oare românii bolnavi care se umilesc pe la uşile medicilor şi ale comisiilor pentru stabilirea handicapului n-ar vrea să revadă pozele în care „băbuţa” blajină se afişa sub sloganul „Dreptate până la capăt!”?

Până la capătul răbdării au împins politicienii mioritici tupeul şi neruşinarea! Până la capătul suportabilităţii se manifestă alegătorii gata să pună ştampila pe orice „deşeu” aruncat din Bucureşti peste Carpaţi doar pentru că aşa le spune câte un primar subordonat disciplinei de partid sau pentru că primesc o găleată, un kil de zahăr sau câte un „deţ” de vinars.

Despre dreptate nu poate fi vorba în faptele politicienilor aleşi cu o majoritate zdrobitoare în anul 2012. Decât poate numai după ani de pârnaie și confiscare extinsă a bunurilor dobândite ilicit.

Cât timp Antonescu aburea jurnaliștii că scârți, că scarți, o fi luni, o fi marți, sau mai bine joi după Miercurea Ciuc, înțeleg că la Palatul Victoria a intrat în ședință adevăratul guvern al României.