De ce ne plângem numai de clasa politică când ea este chipul și asemănarea celor care o votează?

Cumva s-au băgat „politicienii” cu forța în Parlament și la guvernare ca pe vremea lui nea’ Ceașcă?

Ne-am plâns de statul asistențial, de mita pe care o reprezintă funcțiile publice și de supradimensionarea aparatului bugetar. Despre cum se fură sistemul asigurărilor de sănătate, despre cum s-a dat credit doar cu buletinul, despre cum în timp ce economia duduia ne-am îndatorat pe cap de locuitor și am topit banii numai pentru a plăti pensii, asistență socială și prime slujbașilor de stat.

Când s-a strâns cureaua au început cu toții să țipe că n-au cu ce-și plăti plasma și jeep-ul (sau ca alde madam Roman că o dau afară din vila de protocol că e restantă la chirie). Despre care mită vorbim, despre cea în care unii n-au nici budă-n casă, dar vin ecologiștii să-i învețe cum să facă turism, în timp ce alții le speculează aurul de sub fund la bursă? De 10 ani nu au fost capabili acești “ecologiști” să depună un proiect, să atragă fonduri în zonă, să facă ceva concret: o canalizare, o stație de epurare a metalelor grele care se deversează în Arieș – despre Roșia Montană vorbesc – nu beții crunte la tot felul de FânFest-uri și pipilic pe pajiști. Sau despre acea mită cu oameni care cică n-au un acoperiș deasupra capului, deși li s-ar cuveni (că așa li se plânge pe umeri la alegeri), în timp ce baștanii sistemului își cumpărau pe 100 – 200 de RON câte o locuință ANL? Să aibă, să fie, sămai câștige și ei la o chirie, ceva.

Și despre care prostie vorbim? Cea a politicienilor a căror slujbă este datul din gură și datul bine pe sticlă, sau despre a noastră, a celor prea scârbiți pentru a ne mai exercita votul, a celor rămași neimplicați sau care numai cârcotim din orice poziție?

Nu votezi, nu exiști – nu exiști, ce pretenții poți să ai? Votul îl trimite pe politician atât la primărie, cât și în Parlament și la Guvernare. Ne plângem de politicieni că “se orientează” și devin mimetici cu cei care le oferă această șansă?

În loc să ne plângem, mai bine am veni cu soluții pentru a impune o nouă lege a partidelor politice. O lege prin care să putem face partide locale și regionale care să se poată ocupa strict de problemele locului, regiunii – probleme specifice și irepetabile în alte zone (sau măcar de nebăgat în seamă). O lege prin care să avem dreptul ca votanți care și-au exrcitat dreptul să putem retrage încrederea investită prin vot politicianului care nu ne mai reprezintă, mai repede decât expirarea madatului și/sau a interzicerii exercitării a mai mult de două mandate oricărui ales. Să nu se împută în nărav.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la De ce ne plângem numai de clasa politică când ea este chipul și asemănarea celor care o votează?

  1. ad.rian zice:

    Dar cine aproba o asemenea lege? Ei?

  2. Reblogged this on CRONICA REZERVISTULUI and commented:
    Românilor nu ai voie să le spui adevărul. Dacă le spui că EI sunt de vină sau că EI trebuie să facă ceva, i-ai pierdut. Aceasta e cheia antibăsismului victorios. De vină e Băsescu. Nu contează care e problema ta, nu ţi-au ajuns banii, ai necazuri cu nevasta sau amanta, te-au dat afară din servici – orice – de vină e Băsescu, tu nu ai nici o vină. Aşa îi eliberează pastorul Gîdea şi acoliţii de responsabilitate, de eventualele mustrări de conştiinţă. Succes garantat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s