Statul de drept şi justiţia îi încurcă rău de tot pe păpuşarii care-l ţin de sfori pe Victor Ponta

La cât muncește Victor Ponta pe la tembeliziunile de știri, încet, dar sigur, ajungem și la justiția privată, invocată de către Dinu Patriciu, un alt mare escroc.

La cât muncește Victor Ponta pe la tembeliziunile de știri, încet, dar sigur, ajungem și la justiția privată, invocată de către Dinu Patriciu, un alt mare escroc.

de Ștefan Ciocan

Şi totuşi, ce urmăreşte Victor Ponta? Traian Băsescu mai are câteva luni de mandat şi se va stinge încet de pe firmamentul politicii româneşti. În fond până şi „luceafărul” roşu, Ion Iliescu, s-a stins ajungând un biet pensionar pe care-l mai scot din când în când socialiştii să-l plimbe la braţ cu tovarăşa Nina. Parlamentarii USL domină legislativul autoritar în condiţiile în care cei mai mulţi „actori” din tabăra lui Dan Diaconescu au trecut deja în UNPR, iar opoziţia PDL este ca o frecţie la un picior de lemn. Victor Ponta conduce, aparent cu mână de fier, un guvern susţinut politic cum nu a mai fost altul. Cea mai mare parte a presei este controlată politic de oamenii din zona USL. La ce ar mai avea nevoie Victor Ponta să-şi subordoneze Serviciul de Transmisiuni Speciale (STS) şi în general serviciile secrete? Este evident că Victor Ponta vrea mai mult decât puterea în România. Statul de drept şi justiţia îi încurcă rău de tot pe păpuşarii care-l ţin de sfori pe Victor Ponta. Până la urmă se dovedeşte că nu Traian Băsescu este miza jocului politic, ci instituţiile statului aflate într-un proces de modernizare şi eliberare de sub influenţa politicului. Ponta şi oamenii aflaţi în spatele lui lucrează la un „proiect” devastator pentru România, care riscă să izoleze ţara în raport cu Uniunea Europeană şi SUA. Propaganda oficială lucrează atât de bine încât nu ar fi de mirare dacă în câteva luni românii nu vor aplauda o eventuală ieşire a României din UE şi NATO. Nicio structură internaţională nu va accepta un parteneriat cu o ţară care nu respectă cele mai elementare reguli democratice şi mecanismul fundamental care le garantează, „separaţia puterilor în stat”.

Democraţia în România a debutat cum se poate mai prost, cu o crimă mascată în spatele unui simulacru de proces şi un capitalism construit fără pic de capital. Singurii bani care puteau să fondeze economia de piaţă din România în anul 1990 erau banii Securităţii controlaţi de firmele de comerţ exterior şi implicit de oamenii de încredere plantaţi acolo, de genul fraţilor Micula sau ai lui Voiculescu. Pe baza acestui capital, însuşit de magnaţii de astăzi, s-a construit capitalismul din România. Doar oamenii de încredere ale fostelor servicii secrete comuniste trebuiau să aibă acces la economia României. De aceea „cei care nu au mâncat salam cu soia” nu au avut loc în primii ani în structurile de conducere ale statului român. Kagebistul Ion Iliescu a pus mâna pe putere şi a lăsat oamenii de încredere ale serviciilor secrete care au ajutat la debarcarea lui Ceauşescu să pună mâna pe puterea în stat şi să distrugă economia. Practic stăpânii capitalului autohton, format din banii furaţi ai României, şi-au subordonat puterea statală în proporţie de 100 la sută controlând Guvernul, Parlamentul şi Justiţia. Printr-un proces anevoios, Uniunea Europeană şi SUA au încercat, în principal prin infuzie de capital şi apoi prin reglementarea mecanismelor democratice, să impună în România un mediu politic şi economic normal pentru o ţară europeană. Oamenii serviciilor secrete comuniste care erau obişnuiţi să controleze totul s-au simţit concuraţi, chiar ameninţaţi şi speriaţi că va veni ziua în care vor fi nevoiţi să răspundă pentru faptele lor din 1990. Să dea socoteală pentru modul în care au administrat banii României, implicaţi în activităţi de comerţ exterior înainte de căderea lui Ceauşescu. Urmaşii socialiştilor cu faţă umană ai lui Ion Iliescu sunt din nou la putere, aduşi tocmai de acei moguli care au pus bazele capitalismului românesc cu banii furaţi din fostele firme ale serviciilor secrete comuniste. Interesele lor trebuie să le apere acum, şi o face cu mult tupeu Victor Ponta. Şi interesele acestora nu converg către ideea de democraţie şi stat modern, ci către un stat controlat de un grup de interese economice în care Ponta să joace rolul celui „sărac şi cinstit” aşa cum poza în urmă cu 10 ani Ion Iliescu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s