De data aceasta nu mai avem cum da vina pe tancurile sovietice că ne-au născut nouă torționari vii, sau că ne-au băgat să ne conducă destinele numai borfași aleși pe sprânceană. Aceștia suntem: popor la supra-ofertă. Suntem cei mai buni numai în bejenie, sublimi în abnegația față de muncă. Și puturoși de pute locul sub noi și descurcăreți până la sinuciderea ca națiune acasă.

Citesc că nu este cazul să dăm vina pe popor dacă nu există ofertă din partea clasei politice. Dar cine a decantat clasa politică timp de 24 de ani? Cine a ales partea mai curată a unui rahat pe motiv că “sunt ai noștri”? Când cobori ștacheta și-apoi începi să urli că “n-ai cu cine, n-ai cu ce” înseamnă că ești la fel de asistat mintal ca și cel care stă cu mâna întinsă la pomana politicienilor adaptați să placă, să fie oglinda fidelă a năzuințelor neamului. Restul sunt discuții filozofice ca după o călcare în picioare administrată în anii 50 de către Țurcanu și gașca sa de torționari. Chestia este că „filosofii” au fost reeducați, iar torționarii au devenit profesori de morală și conștiință națională – pe Vișinescu l-ați văzut ce bătrânel de treabă este azi.

Deci: majoritatea politicienilor care au candidat la alegerile din 9 decembrie erau fie traseiști, fie incompatibili, fie anchetați în diferite dosare penale, fie combinații din aceste minunate „virtuți”. Iar pentru bravul popor votant acestea au fost criteriile care au definit cuvinte precum: responsabil, demnitate, onestitate, corectitudine șamd, cuvinte care au definit onestitatea politică a unor oameni cu care să poți construi “o țară ca afară”. Deci, poporul a ales ceea ce-l reprezintă: traseiști, devalizatori, turnători ai fostei securități, anchetați penal – adică numai “de-ai noștri, din popor”, că nu e om să nu fi comis vreo găinărie, măcar o dată-n viața lui…

Și nu a votat cu găinarii numai “poporul de proști”. O privire aruncată peste statistici ne arată că numărul “intelectualilor” care au votat cu Uniunea Stalinist Leninistă, este relevant pentru demonstrația cu chipul și asemănarea. Așa avem o imagine mai reală cu privire la cei care au trimis în Parlament și la Guvernare niște plagiatori de profesie – niște hoți de identitate intelectuală în fapt.