Muceaman

Fostul ministru Relu Fenechiu află joi, 30 ianuarie dacă va fi închis. Mâine va pronunța instanța sentința. În așteptarea acesteia, vopsitorul penal a tras un bocet spre deliciul întregii asistențe din sala de judecată. Practic s-a spălat vopseaua de politician și ministru cu ștaif. Glamour-ul…

Când băga banii în buzunar bănuiesc că se distra copios. Omenește vorbind…

Că ce bărbat era odată! Cum mai coordona el, nu mai departe decât în vara anului 2012, strategia manipulării și a “dialogului” cu presa în perioada suspendării președintelui Traian Basescu…

Ne-o arată celebrele stenograme PNL din care putem extrage informația despre cât de important și puternic era Relu Fenechiu în partid. Macho man “focusa” cu “presa noastră” pe demiterea lui Băsescu, avea mușchii la vedere, știa cafteală: „Cu presa noastra sa stabilim un target, ma interseaza sa focusam pe demitere. (…) Antena 3 trebuie sa fie acolo zilnic, sa transmita. (…) Partidul Conservator sa dea pe cineva de la Jurnalul National si Antena 3 care sa stea la Basescu. (…) Trebuie sa facem, prin rotatie cu PSD, in fiecare zi cate o tema pentru o pagina din Jurnalul National”. Șamd. Asta ne arată și câți bani mai valorează așa zisa presă când confundă informația cu propaganda și consumatorul cu stăpânul – dar asta este altă poveste, promit să revin la ea.

Relu Fenechiu era o forță financiară, un sponsor de nădejde al PNL. Puterea portofelului și a contului din bancă i-a garantat-o și pe cea politică. Să nu uităm că și-a pus în guvernul Tăriceanu doi miniștri: pe Adomniței și pe Chiuariu (alt penal condamnat definitiv). Și tot de la bani și sforile trase personal, sau de alții pentru el, a ajuns ministru în cel mai cinstit guvern post-decembrist (care a dat deja vreo 12 miniștri pe mâna incompatibilității și a Justiției). Nici nu mai insist pe fastuoasa nuntă cu sute de invitați făcută în 2007 la castel lângă Viena și nășită de adevăratul Hrebenciuc al PNL, Dan Radu Rușanu…

Dosarul Transformatorul este simplu, oricât de complicat l-ar vrea unii. Statul român este mult prea bogat în proprietăți și servicii. Iar mentalitatea este că, dacă ceva este “al tuturor”, e ca și cum ar fi al nimănui. Să-ți conectezi afacerea la bugetul statului, este visul oricărui capitalist de cumetrie. La fel ca oricare altul a făcut și Relu Fenechiu. Numai că el a fost mai lacom, nu i-a ajuns numai să facă afaceri cu statul, a ales să-l și tragă în piept. A cumpărat niște transformatoare vechi de la niște bulibașe zonale ce se ocupau cu colectarea, le-a vopsit și le-a vândut drept noi. Și-apoi a avut bani.

Iar în România banii “sponsorizează” partidele, iar partidele “sponsorizează” cu funcții și posturi. Acesta este cercul vicios pe care nimeni nu vrea să-l frângă cu un control al Curții de Conturi sau o Lege a finanțării partidelor. Partidele politice sunt principala sursă de corupție din România. Controlul prin obligarea la transparență a surselor banilor care intră în partide – și ies în momentul în care acestea acced la putere, mai ales în timpul campaniilor electorale, ar da șanse unei politici coerente de cadre în interiorul partidelor. Avansări și numiri pe competențe, fără Pile, Cunoștințe și Relații. Doar așa ar fi posibil să se destrame găștile intra și extra-partinice. Și, mai ales, atitudinea de mafie: “ți-am dat, dă-mi”.

Relu Fenechiu este și el una dintre nenumăratele “victime” (cu voie și cu implicare totală) ale acestui sistem. Fenomenul de corupție este politic, deci este clar că trebuie combătut prin mijloace politice – adică prin LEGI. Cum există legi care reglementează relația cetățenilor cu Statul, așa trebuie să existe legi care să regementeze în clar relația partidelor cu banii, posturile și funcțiile pe care le gestionează. Abia atunci putem să declarăm că ne luptăm cu corupția. Altfel vom afla, și în anii viitori, că Relu Fenechiu doar a născut pui vii.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Băga-mi-aș votul! și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Muceaman

  1. Mi-e scârbă să văd cum, atunci când sunt cetluiţi, durii ăştia se înmoaie: se îmbolnăvesc de maladii cu nume fioroase şi greu de pronunţat, zbiară că sunt executaţi politic, că este o greşeală, se împuşcă mortal cu fularul… Nu mă pricep la politică şi nu urmăresc ţirkusul („Joace unul şi pe patru/ Totuşi tu ghici-vei chipu-i…”) dar parcă Dan Ioan Popescu e singurul care a fost demn când l-au decavat…

  2. Nu ştiu dacă DIP a murit sau nu, că mă uit foarte rar la tembelizor. Oricum, chestiunea e veche de ani de zile.
    Pe de altă parte, când va întinde copita sărac-dar-cinstitul, primul pe lista asta – cu voia dumneavoastră – nu-mi veţi putea raşcheta ochii de pe TV şi am „o uşoară senzaţie de vagă” că vor avea loc ospeţe publice spontane…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s