de Ștefan Ciocan

Deputatul Monica Iacob-Ridzi a fost condamnată la cinci ani cu executare. E drept că în primă instanţă, ceea ce înseamnă că mai are o cale de atac care ar putea să schimbe ceva în destinul acestei tinere politician. Un destin care a început să-i joace feste din momentul în care Monica Iacob-Ridzi a început să-l forţeze. Tânăra politician, crescută cam alintat într-o familie bună din Petroşani, a crezut că i se cuvine totul. Avidă de putere şi imagine, a vrut să aibă totul şi s-a ales până la urmă cu o condamnare ruşinoasă. Soţul său, mult mai echilibrat şi răbdător, este primar al Petroşaniului, şi se bucură de respectul întregii comunităţi. Monica Ridzi face parte din acea categorie de politicieni care au impresia că odată cu voturile electoratului au primit şi toată înţelepciunea din această lume. Ei nu mai au ce învăţa, nici de la cine învăţa. Ei nu au nicio îndoială, numai certitudini. Ei nu îi mai ascultă decât pe cei care le dau dreptate şi le confirmă genialitatea. Şi odată convinşi că sunt perfecţi, au impresia că li se cuvine totul, de la voturile electoratului la respectul oamenilor şi funcţiile publice sau demnităţile la care râvnesc. Monica Ridzi a făcut orice să urce cât mai repede pe scara politică. A ştiut să se gudure pe lângă cei care au putut să o propulseze, să-i muşte fără milă pe cei care-i stăteau în cale. Nu s-a ferit nici de linguşeli, nici de trădări atunci când interesul ei o cerea. Ambiţia Monicăi a fost să ajungă parlamentar. Partidul i-a găsit un loc eligibil pe listă în anul 2004. În 2007 a apărut o altă oportunitate, Parlamentul European. Monica a vrut „jucăria” nouă şi partidul i-a făcut-o cadou astfel că în 2007 era prezentă în prima serie de parlamentari europeni pe care i-a trimis România în legislativul UE. După aceste două succese a crezut că totul i se cuvine. A vrut să conducă organizaţia judeţeană a PD şi l-a „lucrat” pe fostul ministru Gheorghe Barbu. A trădat interesele partidului, punând mai presus de acestea propriile-i ambiţii şi în anul 2008 a făcut jocurile adversarilor politici în campania din Valea Jiului. Rezultatul a fost că ea a câştigat un mandat de deputat în schimb Gheorghe Barbu a fost învins de pesedistul Cosmin Nicula. Monica Ridzi şi familia ei nu au mişcat nici măcar un deget ca să-l ajute pe colegul lor de partid, în schimb au tras sforile pentru Nicula. Ca să rămână pe val s-a împrietenit foarte tare cu Elena Băsescu, în speranţa ca „potentul” tătic al acesteia să o susţină pe Monica în ambiţioasele ei proiecte de preamărire. Şi prietenia a dat roade! Monica a ajuns în scurt timp ministru. Ce nu a înţeles tânăra şi neexperimentata politiciană din Valea Jiului a fost că nici lupii bătrâni din PD nu dormeau. Nu le convenea ascensiunea rapidă a tinerei şi linguşelile acesteia pe lângă fiica lui Băsescu. Imediat după alegerile europarlamentare din 2010, Monica Ridzi a fost cea care într-un gest teatral i-a înmânat carnetul de partid Elenei Băsescu – candidat independent pentru Parlamentul European – după ce tot ea îi facilitase cu un an înainte să ajungă preşedinte al Organizaţiei de Tineret a PD. Monica Ridzi devenise prea periculoasă pentru bătrânii din partid prin ambiţiile şi setea ei nemăsurată de putere. Cu prima ocazie a fost executată. A ajuns ministru mult prea uşor! Viaţa nu îi trăsese niciun pumn în „bot” până atunci. Obţinuse totul fără un minim de efort. Pentru asta urma să plătească. Ieri magistraţii i-au comunicat o primă notă de plată. Urmează recursul… Mă îndoiesc însă că Monica Ridzi a învăţat ceva din lecţia primită din partea destinului. E încă politician!

• PS: Fostul ministru Relu Fenechiu află joi, 30 ianuarie dacă va fi ÎNCHIS Instanta va pronunta sentinta joi, 30 ianuarie. În așteptarea sentinței vopsitorul penal a tras un bocet spre deliciul întregii asistențe din sala de judecată. Răsări borfașul de duzină de sub vopseaua de așa zis politician și ministru cu ștaif… Greață veșnică!