de Ștefan Ciocan

Dacă Ponta poate fi asemuit cu Dracu’ atunci categoric asistentul secretarului american de Stat, Victoria Nuland, este un nesecat rezervor de tămâie, sau poate o icoană izvorâtoare de mir. Altfel nu se poate explica dispariţia subită a „sfintei” treimi pesediste (Premierul, Preşedintele de partid şi Parlamentarul) la apariţia emisarului SUA. Se pare însă că nu doar Ponta este alergic la americani. Nu le-am auzit guriţa niciunuia dintre liderii opoziţiei parlamentare, atâta cât mai există ea, în momentul în care emisarul lui Obama a venit să certe Guvernul că nu respectă principiile statului de drept şi se amestecă nepermis în justiţie. Vasile Blaga, şeful PDL, supranumit „Buldogul” a dispărut la rândul său. Nici un lătrat nu s-a auzit dinspre sediul PDL din Modrogan. Nici măcar un mârâit care să arate că cineva din opoziţia parlamentară se opune încercării disperate a baronilor USL de a subordona justiţia. Fostul ministru al Justiţiei, prezidenţiabilul Cătălin Predoiu, a fost singurul care a ieşit cu o declaraţie anemică preluată de presa favorabilă opoziţiei la rubrica „diverse”. Opoziţia s-a arătat din nou incapabilă să le explice românilor importanţa parteneriatului cu SUA şi cam ce poate să piardă România dacă se supără „unchiul Sam” pe noi. Am auzit doar declaraţii „râncede”, atacuri fără niciun argument şi demagogie cât cuprinde. Acţiunile opoziţiei şi în special ale PDL, ca singurul partid parlamentar care declarativ cel puţin se opune mastodontului USL, sunt atât de discrete încât aproape că nu există. Ceva mai guralivi se arată mărunţeii de pe partea dreaptă, dar aceştia nu au nici notorietatea, nici credibilitatea şi nici experienţa de care ar avea nevoie ca să se facă auziţi mai departe decât în cercul lor de prieteni de pe Facebook.

Până şi americanii au înţeles că suntem condamnaţi să construim o democraţie în care singura opoziţie o reprezintă o parte a presei. Mai precis acea parte care nu este aservită intereselor majorităţii parlamentare. Presa care nu este controlată direct, pe faţă, de membrii marcanţi ai USL ca niște instrumente de propagandă mai „violente” şi mai eficiente decât cele oficiale ale comuniştilor şi fasciştilor. Este de notorietate că Antena 3, portdrapelul luptei anti justiţie, este patronată de liderul PC, Dan Voiculescu, politician condamnat deja la cinci ani de închisoare cu executare într-o primă instanţă, care are tot interesul să pună mâna pe frâiele justiţiei. Un alt personaj politic cu probleme penale, deputatul PSD Sebastian Ghiţă, unul dintre oamenii de încredere ai lui Victor Ponta (posibil şi invers, Ponta să fie omul lui de încredere) deţine postul de televiziune R TV.  Liberalii tocmai s-au certat cu PSD, ameninţând cu ruperea USL ca să pună mâna pe controlul televiziunii publice, fiind astfel şi mai eficienţi. Vor controla o instituţie de presă finanţată din banii contribuabililor.

În aceste condiţii, nu întâmplător s-a referit asistentul secretarului american de Stat, Victoria Nuland, la libertatea presei ca o garanţie fundamentală a democraţiei. Şi de asemenea nu a fost întâmplător faptul că niciun jurnalist de la trusturile de presă controlate politic nu a fost invitat la întâlnirea cu oficialul SUA.

Victoria Nuland a plecat „în treaba ei” după ce a dat câteva semnale clare la Bucureşti. Ponta a reapărut. Blaga încă nici nu mârâie, nici nu latră. Trusturile controlate de USL îl spală pe liderul PSD şi prezintă urecheala americană ca o mângâiere de încurajare pe creştet. De cealaltă parte, anemica presa de opoziţie încearcă să arate adevărata dimensiune a problemei. Bătălia este absolut inegală şi injustă, pentru că erodarea imaginii USL nu va servi presei de opoziţie, nici României. Ci acelor lideri PDL care stau acuma ascunşi şi aşteaptă să le vină rândul la ciolanul cel mare. În fond rotaţia cadrelor nu este un concept democratic!