Românii încep să se dezmeticească încet după sărbători. Odată ce Ionii îşi ispăşesc ziua de mahmureală, România începe să intre pe făgaşul normal al programului multianual. Casele de pariuri încep să fie din nou asaltate de clienţii dornici de un câștig cât mai rapid cu investiţie minimă. În baruri şi cafenele tineri și bătrâni vor urmări înfriguraţi evoluţiile scorurilor la pauză şi la final, înjurând câte o echipă care le strică biletul şi le scoate un prezumtiv câştig din buzunar. Alţii mai informaţi merg „la pont” (cum se spune) şi prind câte un rezultat. Care bucurie şi la voi să fie! – vorba colindului. Pariurile au ajuns principala sursă de câştig a românilor. Sportul nu mai există decât ca un pretext pentru pariuri. De la pensionarii nostalgici după meciurile lui Răducanu, Dobrin sau Dembrovschi, până la tinerii care ar fi capabili să facă sport, toți românii se regăsesc la casele de pariuri.

Lăutarii şi maneliştii îşi trag sufletul şi îşi numără banii câştigaţi în perioada sărbătorilor. La ei nu se simte criza. „Fără număr, fără număr” este încă sloganul favorit al celor cu cefe groase, lanţuri pe măsură şi cruci gigantice atârnând pe burţile imense. Chiar dacă mulţi au primit sorcova după gratii, încă „afacerea” merge bine. Criza nu a lovit industria divertismentului de proastă calitate. Numai „lerul” lui Hruşcă anul acesta nu a mai fost „ler” şi nici „linul” nu a mai fost „lin”. Ar fi fost exclus în aceste condiţii ca „lerul”să fie „lin” sau „linul” „ler”. Colindătorul chitarist s-a dat bătut în faţa maneliştilor şi nu a mai bătut drumul din Canada. Cârcotașii spun că, de fapt, Moş Crăciun a uitat să treacă cu sania pe acolo să-l ia şi să-l aducă în România.

Bianca Drăguşanu şi celelalte „pestriţe crude” au scăpat de concurenţa lui Moş Crăciun şi pot să revină în forţă pe micile ecrane. Semn că România începe să reintre în programul normal.

Parlamentarii mai stau puţin la reveneală. Că după atâta muncă în teritoriu doar nu o să se deranjeze să doarmă la locul de muncă. Oricât ar fi fotoliul de comod, tot nu se compară cu patul de acasă. Şmecherii, ăia care nu ştiu din ce îşi câştigă banii şi nici nu-i interesează, pleacă la schi în Austria sau Italia.

Ţiganii nu se înghesuie să plece în Regatul Unit. Cică e liber la muncă pe acolo! Dar ce treabă au ei cu munca? Liber la cerşit era de mult. Maşinile cu volan pe dreapta conduse de tuciurii stau mărturie că englezii s-au alarmat degeaba. Invazia avusese loc cu mult timp înainte.

Guvernul s-ar apuca de muncă dar nu prea ştie ce are de făcut.

România îşi reintră pe făgaşul normal după ziua de Sfântu’ Ion. Patronii firmelor care de fapt nici nu s-au prea bucurat de sărbători încearcă să supravieţuiască în hăţişul de taxe şi impozite plantat de Ponta în ultimii ani. Puţinii români care muncesc au uitat deja de sărbători şi aşteaptă o minune să le ajungă banii de la leafă la avans. România „mică”, a oamenilor care trudesc pentru un ban, care nu ştiu unde sunt agenţiile de pariuri şi nici nu îşi aruncă agoniseala pe ritmuri de Guţă sau „plodul” Minune a intrat deja în 2014. Cu speranţe, cum intră oamenii în fiecare an pe care de multă vreme îl încheie cu dezamăgiri. Dar speranţa şi dezamăgirea au un traseu ciclic în sufletul românilor cinstiţi, al oamenilor care se gândesc la ziua de mâine, care privesc viitorul cu responsabilitate.