A dracului oaie! O să ne scoată din Europa, poate chiar şi din istorie. Sunt din ce în ce mai convins că oaia aia, pe care nici nu ştim sigur că o chema Mioriţa, este cel mai mare duşman al românilor. Ce o fi avut în cap şi ciobanul ăla? Cum să stai să te uiţi în gura unei oi, când toată lumea ştie că este cea mai tâmpită vietate lăsată de Dumnezeu pe pământ? Şi după aia, să mai pui şi pe versuri povestea aia care miroase de la o poştă a zoofilie?! Până la urmă vă daţi seama cât de beat trebuie să fi fost ciobanul ăla care vorbea cu oaia, vedea nuntaşi „brazi şi păltinaşi”, „paseri lăutari, păsărele mii şi stele făclii”. Trebuie să bei mult de tot pentru asemenea viziuni, că mohorul de la marginea drumului nu dă senzaţii d’astea. Balada „Mioriţa” este până la urmă o elegie şi ca orice operă de gen are un aer trist. Din păcate poporul român, sub impresia „Mioriţei”, şi-a transformat în ultmii ani istoria în elegie. Am început să ne comportăm ca oile, să mergem acolo unde ne mână ciobanul, chiar dacă baciul este atât de beat sau idiot încât ne aruncă în prăpastie. Ne lăsăm mulşi, tunşi, mergem cuminţi la tăiere dacă acolo ne mână bâta şi câinii mai bărbaţi ai ciobanilor. Câte o oaie mai oportunistă îi mai şopteşte câte ceva „drăguţului bace” şi ajunge în scurt timp multimiliardară, cu trusturi de presă, făcând jocurile şi implicându-se în competiţia dintre ciobani. L-ai recunoscut sper pe Voiculescu? Cum să nu ne scoată atunci „Mioriţa” din Europa? Mai rău decât atât, oaia pârâcioasă şi îmbogăţită vrea pieirea întregii turme, care nu este capabilă nici să îşi dea sema de asta şi nici să reacţioneze pentru a se salva. Pentru că de aia e turmă, formată din oi, cele mai proaste vietăţi pe care le-a lăsat Dumnezeu pe pământ.

Chiar dacă lăsăm la o parte metaforele, tot rămân întrebările. Atacul pe care clasa politică aflată la conducerea României îl dă asupra justiţiei este un gest normal, aş putea spune instinctual. Infractorii strâns uniţi în jurul marilor puşcăriabili, în frunte cu Dan Voiculescu, încearcă cu disperare să-şi salveze libertatea şi averile adunate prin jefuirea ţării. Ei sunt la putere, pot să facă asta şi acţionează mânaţi de instinctul de conservare. Pesimismul poveştii vine din partea turmei, a electoratului, a românilor de rând care nu dau cu pietre nici în al doisprezecelea ceas după tâlhari. Pot să accept că disperaţi de criza prin care a trecut România în perioada PDL, românii au votat USL pe fondul unor nemulţumiri legitime. Pot să accept chiar şi procentul uriaş cu care l-au votat. Dar nu pot să accept ideea că după tot ce s-a întâmplat în ultima lună, Victor Ponta mai are peste 50 la sută procente de încredere a populaţiei. Că USL, partidul care include inclusiv PC-ul lui Dan Voiculescu, ar câştiga încă detaşat alegerile dacă acestea ar fi mâine. Ce se întâmplă cu poporul acesta mioritic? Stăm şi admirăm cerul înstelat, căutând nunii „munţii mari, paseri lăutari, păsărele mii şi stele făclii”. Nici măcar „măicuţa bătrână, cu brâul de lână”, nu ne mai scoate din letargia contemplativă pentru că se găseşte un descreierat prin Vrancea care să o violeze înainte de a o trimite la MAT după o litră de răchie. Nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla în România la anul pe vremea asta când Traian Băsescu, singura frână în calea tâlharilor, îşi va încheia mandatul. Vom alege un om de dreapta care să garanteze reversibilitatea reformelor bune făcute în justiţie? Sau ne vom însura cu o „mândră crăiasă, a lumii mireasă” şi la nunta noastră „va căde o stea”…