de Ștefan Ciocan

Cu o floare nu se face primăvară. Nici măcar cu un buchet. Aşa că suntem condamnaţi la iarnă perpetuă în Parlament, chiar dacă din când în când, cu mari eforturi, un grup de parlamentari ia pe cont propriu câte o iniţiativă legislativă benefică electoratului. Deputaţii hunedoreni au reuşit să treacă legea care reglementează situaţia angajaţilor care lucrează în condiţii speciale. „Legea grupelor de muncă” a trecut după ce a fost amânată discutarea ei în urmă cu câteva săptămâni. A trecut într-o zi în care Parlamentul este un câmp de bătălie între foştii prieteni din USL. Carmen Hărău, Mariana Câmpeanu şi Laurenţiu Nistor au reuşit să-şi impună punctul de vedere, poate tocmai pe fondul nevoii de voturi pentru legile care nasc ambiţii politice uriaşe. Din păcate votul pentru o lege benefică oamenilor este de multe ori condiţionat de adoptarea unui alt act normativ care să susţină interesele politice sau economice ale baronilor locali.

Este până la urmă bine că oamenii care au muncit în condiţii grele vor putea să se bucure de pensie mai repede. Firesc ar fi ca Parlamentul să reprezinte electoratul şi interesele acestuia. În realitate puţine dintre persoanele ajunse pe băncile Senatului şi ale Camerei Deputaţilor se mai gândesc la oamenii care le-au votat. Pentru ele esenţiale sunt promovarea intereselor proprii şi ale celor de grup. Majoritatea aleşilor ajung în Parlament fiind susţinuţi economic de grupuri de interese pe care ulterior trebuie să le servească. Practic accederea în Parlament este o investiţie pentru oamenii cu bani şi afaceri cu statul care îşi cumpără un reprezentant în legislativ. Pe de altă parte şi şefii partidelor sunt interesaţi să promoveze în Parlament oameni slabi, fără personalitate. Oameni care să se înregimenteze fără să „scârţâie” într-o maşină de vot aflată la dispoziţia liderilor de partid. Numirile pe care partidele le fac atât la ministere, cât şi pe listele electorale, arată cât de slabă este clasa politică şi că de fapt doar o persoană coruptă, coruptibilă sau şantajabilă poate să ajungă în posturi cheie unde devine o marionetă. Excepţiile sunt atât de puţine încât constituie confirmări ale regulii.

CE SPUNE AVOCATUL DIAVOLULUI DESPRE ACEASTĂ LEGE:

Domnul Ion Tudora a postat pe siteul Parlamentului României, Camera Deputaților următorul comentariu:

• Această inițiativă, în forma ei actuală, nu numai că nu repară nedreptățile anterioare a legii 263/2010 privind asimilarea gr. 1 cu gr. 2, dimpotrivă este mult mai restrictivă și în nici un caz reparatorie așa cum încearcă să ne convingă atât membrii comisiei cât și ministrul muncii. Pâna la data de 31 martie 2011 se beneficia de reducerea vârstei de pensionare cu 6 luni la un an lucrat în gr.1 de muncă; prin modificarea legii în varianta Boc se beneficia de 3 luni la an; prin varianta votatăi scade și mai mult: la 6 ani lucrați în gr. 1 se propune scăderea vârstei de pensionare cu 1 an și 3 luni, mai prost chiar decât la gr. 2, care scade vârsta cu 1 an si 6 luni. Ori se știe că cuantumul contribuției la pensie era mai mare la gr. 1 și condițiile de muncă erau mai grele – de aici și încadrarea în grupa superioară. Singura varianta corectă, reparatorie și nediscriminatorie este proiectul adoptat de Senat care prevede redarea drepturilor inițiale cu scăderea vârstei de pensionare cu 6 luni la an – la fel ca la cei pensionați până în 2011. Celor care au lucrat în industria chimică, metalurgie, siderurgie sunt singura categorie socială la care li s-a mărit brusc vârsta de pensionare cu 9 ani. În varianta actual, se beneficiază de scăderea vârstei de pensionare cu 6 luni la an numai după 35 de ani vechime in gr.1 – ori se știe că nu mai este nimeni în situatia aceasta, lucru ce reiese dintr-un simplu calcul: 18 ani la angajare+2 stagiu militar+35 ani de grupă până în 2001+13 ani până în 2014 = 68 de ani. În concluzie, se pot pensiona în 2014 cu reducerea vârstei de pensionare cu 6 luni la an lucrați în gr.1 înainte de 2001 cei care în 2014 împlinesc vârsta de 68 ani. Halal lege reparatorie, curat murdar stimați parlamentari! Trebuie să spun cu regret că suntem considerați de cei care au conceput această aberație niște tâmpiți și, culmea, se mai și laudă cu ea pe toate posturile TV. Chipurile că e reparatorie și elimină discriminarea. Motivarea că trebuie primit aviz din partea FMI și CE e falsă și ipocrită. FMI este interesat numai de încadrarea în deficitul bugetar convenit, structura interioară a bugetului fiind treba în exclusivitate a guvernului. Iar CE nu poate impune României ceea ce în restul țărilor nu e încă aplicat. Cu excepția a 2 țări România are una dintre cele mai mari vârste de pensionare din UE. Când e vorba de restricții suntem primii, facem pionerat. Dar când e vorba de drepturi, motivăm restrângerea lor pri lipsa posibilităților econamice. Furați mai puțin domnilor politicieni! În alte țări există posibilitatea ieșirii anticipate la pensie, cu 5 ani mai devreme, fără penalizare (vezi Danemarca șamd, Franța a scăzut vârsta de pensionare de la 62 la 60 de ani). În concluzie cu cine ne comparăm? În Romania sunt mai mulți pensionari față de media europeană din motive cunoscute, dar ignorate de către politicieni: structura ocupațională era cu preponderență metalurgia, siderurgia, industria chimică, industria extractivă șamd, proporția față de media europeană fiind aproape de 1 la 10; nivelul de trai este ultimul din UE ; speranța de viață este ultima din UE; suntem în schimb pe primul loc la boli cronice și profesionale – de aceea avem așa un număr mare de pensionari cu handicap. Cu cine ne comparăm? Concluzia finală este că există o singură varianta justă, reparatorie și nediscriminatorie: varianta Senatului cu scăderea vârstei de pensionare cu 6 luni la 1 an, fără limită de aplicare în timp, până când cei care au lucrat în gr. 1 îninte de 2001 ies cu toții la pensie și cumularea gr. 1 cu gr. 2 pentru cei care au lucrat in ambele grupe, cum e de fapt și în varianta Boc. Situație nițel ratată.