Un grup infracţional organizat – pot spune bine organizat –  a pus mâna pe România. Mişcarea a fost atent pregătită de liderii din umbră ai acestei grupări, tocmai prin propulsarea în prim plan a două personaje gata oricând să-şi sacrifice orice pentru putere. Mă refer aici la Victor Ponta şi Crin Antonescu. Doi politicieni veroşi, şantajabili, deci foarte uşor de manevrat în diverse scopuri atât de către puşcăriabilii din clasa politică, cât şi de agenturile străine interesate să controleze România. După eşuarea încercării de suspendare şi eliminare a preşedintelui Traian Băsescu, „grupul infracţional organizat” a schimbat tactica şi a pus mâna pe „majoritatea parlamentară”. Prima mişcare pentru controlarea ţării prin emiterea de legi favorabile a fost înscrierea pe lista de candidaţi a unor persoane dubioase, multe dintre ele cu probleme serioase de natură penală, care au tot interesul să-şi apere libertatea şi să se alinieze fără nicio tresărire cerinţelor grupului infracţional organizat. A trecut aproape neobservată remarca fostului ministru al Administraţiei, Paul Ioan Dobre, care vorbea cu fostul şef al Internelor, Ioan Rus, tocmai despre un „grup infracţional organizat”, la momentul numărării electoratului necesar pentru validarea referendumului privind demiterea lui Traian Băsescu. Odată controlat Parlamentul prin promovarea în legislativ a unor persoane dubioase, de proastă calitate, gata oricând să voteze la comandă politică, fără măcar să ştie ce votează, nu a mai rămas decât să fie promovate legi croite în interesul „grupului infracţional organizat”.  Odată cu scoaterea din categoria funcţionarilor publici a parlamentarilor, primarilor, preşedinţilor de consilii judeţene şi a consilierilor de toate felurile, aceştia vor putea manevra fondurile publice după bunul plac, încredinţând lucrări către firmele copiilor, soţiilor sau clientelei politice. Odată votată Legea Amnistiei şi Graţierii, toţi corupţii din clasa politică vor fi puşi în libertate, iar prin trecerea Legii Lobby-ului va fi rezolvată şi problema traficului de influenţă.

Singurul opozant intern al „grupului infracţional organizat” este preşedintele Traian Băsescu care însă nu are prea multe „arme” împotriva acestora. El poate în cel mai bun caz să refuze promulgarea legilor şi să le retrimită în Parlament. Asta nu duce decât la întârzierea aplicării planului de acaparare a puterii totale, pentru că Parlamentul poate să menţină legea în forma propusă iniţial. Preşedintele nu va mai avea nici măcar calea atacului la Curtea Constituţională a României, pentru că odată cu numirea de către Senat a unui avocat senil pe o funcţie de judecător constituţional, şi aceasta va fi controlată politic de o majoritate aflată la „butoanele” grupului infracţional organizat. Singura şansă ca România să rămână o ţară democratică, care să funcţioneze după legile unanim acceptate în ţările din Comunitatea Europeană şi NATO, rămân presiunile externe în condiţiile în care populaţia este mult prea „amorţită” ca să ia atitudine împotriva „grupului infracţional organizat”.