de Ștefan Ciocan (cu o intervenție de Victor Lungu)

În ce mai pot avea românii încredere? Sondajele de opinie spun că în Biserică. Numai că biserica în România este ca un chior în Ţara orbilor. Lumea se refugiază sub patrafirul popilor, goniţi de putregaiul pe care-l cultivă statul. Poliţia, justiţia, administraţia, învăţământul, clasa politică în totalitate, sănătatea sunt instituţii „putrede” finanţate din banii contribuabililor dar care în niciun caz nu acţionează în folosul cetăţenilor. Învăţământul produce pe bandă rulantă piţipoance, analfabeţi sau mici cocalari gata să crească mari. În spitale mor oamenii cu zile dacă nu au la îndemână plicul cu şpagă pentru toată lumea, de la portar la medicul şef de secţie.

Clasa politică este într-o permanentă campanie electorală demagogică şi într-un proces continuu de înavuţire. În administraţie nu se mişcă nici măcar un pai fără un interes personal. Justiţia şi poliţia chiar dacă au început să funcţioneze în ultimii ani poartă încă stigmatul vremurilor când se hrăneau din „şpaga cea de toate zilele”. Şi poate tocmai faptul că au început să funcţioneze a determinat un atac fără precedent la adresa credibilităţii lor.

Magazinele vând produse expirate sau adevărate bombe alimentare în timp ce serviciile din aproape orice domeniu sunt mai mult decât îndoielnice şi scumpe. Cea mai mare parte a presei este aservită unor cercuri de interese dubioase şi foloseşte în loc de argumente o logică dezechilibrată în interesul finanţatorilor. Armata este o instituţie care de peste 60 de ani a folosit doar culesului de porumb şi muncii în şantiere.

În cine să aibă încredere românii?  Normal că în lipsă de altceva, în special în lipsă de educaţie, românii se îndreaptă spre Biserică. Am spus lipsă de educaţie nu de informare, pentru că informaţia brută chiar dacă ajunge la foarte mulţi, dacă nu este filtrată prin educaţie, poate avea chiar un efect negativ. Din păcate majoritatea românilor confundă Biserica cu Dumnezeu şi se aşteaptă să-l găsească pe „Tatăl Ceresc” în propria-i Casă. În loc găsesc afaceri, interese ale clerului, legături mai mult sau mai puţin morale cu politicul, şpăgi pentru numiri în funcţii ecleziastice sau pentru atribuirea vreunei parohii.

Ce pot să facă în aceste condiţii românii? Ori se închid într-un turn de fildeş şi aşteaptă o minune Dumnezeiască sau se adaptează, învaţă să fure, să mintă, să înşele, să subordoneze interesul general celui personal sau pleacă unde văd cu ochii dintr-o ţară defectă care nu mai are nici măcar „mecanici” să o repare.

PS (de la cârtitorul de serviciu): Recomandarea mea este să aveți încredere în creșterea și diversificarea taxelor și impozitelor. Să munciți, să aibă grupul infracțional organizat impropriu numit Guvernare și Majoritate Parlamentară ce vă fura. De curând, Mitomanul Plagiator Victor Viorel Ponta declara: “Romanii nu au de ce sa isi faca griji! Guvernul nu introduce taxe care sa-i afecteze pe cei cu venituri mici si medii. Scopul incheierii unui nou acord cu FMI este realizarea unor reforme pentru continuarea cresterii economice”.
Ca astăzi să aflăm că va fi impozitat inclusiv betonul de sub mașinile ținute în curte și că o nouă taxă de drum va împovăra rezervorul mașinilor. Că accizele se vor calcula în funcție de cum vor prăbuși din nepricepere valoarea monedei naționale așa-zișii guvernanți. Mare minune economicească și duhovnicească va fi!
Și-aflară și se veseliră și cu toții începură să cânte:
“USL ne-a ingropat de vii cu taxa pe impozit călcând
Și celor din morminte, taxe dăruindu-le.”
Iar perceptorii îndemnau de pe margine: “luați de împărtășiți, aceasta-i taxa de la domnu’ Ponta și-acesta-i impozit de la domnu’ Crin!”
Și cu toții au avut credință și-au zis într-un glas: “Cred într-unul impozitat! Mă lepăd de ce-am agonisit!”
Mărire ție taxă, mărire ție impozit. Și-acum, și ziua viitoare. Mulțumim!