Pentru politicienii românii, apropierea alegerilor înseamnă întotdeauna o creștere a populismului și, implicit, o abatere de la austeritatea bugetară asumată din vorbe. Este exact ca în bancul acela cu Bulă ce-și dorea să-i cadă o bombă atomică în curte după ce a aflat cât de scumpă e: cu cât se apropie alegerile și adie vânt de austeritate în dreptul procentelor electorale ale celor aflați la putere,  politicienilor li se șterge și urma aia amărâtă de bun simț și încep să “dea”, că nu dau de la ei din buzunar, în stânga și în dreapta, doar-doar nu-și vor pierde obiectul și subiectul muncii: guvernarea. Pentru a-și urmări scopul, politicienii cheltuiesc iresponsabil amanetându-ne până și viitorul copiilor. Pentru a-și atinge scopul: un loc în viitorul Parlament sau viitoarea guvernare, ei își scuză mijloacele: mita electorală, încălcarea principiilor clamate cu numai o zi înainte șamd.

Eu unul nu pricep această paralizie (încremenire în proiect, captivitate) a politicienilor față de categoria de votant numită pensionar sau asistat social. Este adevărat că în România există circa 5,6 milioane de pensionari și aceștia chiar votează – dar nu toți votează cu stomacul (mă miră desconsiderarea politicienilor față de inteligența vârstinicilor!). Înțeleg și faptul că prezența la vot, de cel puțin 3-4 sesiuni, arată oricum dezastruos: doar 44-46% dintre românii cu drept de vot se mai obosesc să voteze, iar majoritatea acestor votanți sunt exact pensionarii (și asistații social – ușor de manipulat/cumpărat cu nimicuri/fleacuri/găletușă). Ceea ce nu înțeleg este de ce, știindu-se de atâta vreme că 54-56% dintre românii cu drept de vot nu-și exercită acest drept, nu numai din cauza plictiselii și ne-implicării/lenei civice, ci și pentru că nu se regăsesc în nici o ofertă a vreunui partid politic românesc, nici un politician aflat la guvernare, mai ales cei declarați de centru-dreapta, nu au luat nici o măsură pentru a atrage în circuitul electoral măcar o parte din aceste voturi? 5%, 10% dintre acești votați, readuși în circuitul electoral contează enorm. Să înțeleg că scopul exercițiului electoral, din punctul de vedere al politicienilor, este să voteze cât mai puțini cetățeni și numai dintre cei “instruiți” și/sau mituiți, adică membrii partidelor politice, captivii ideologici, îndoctrinații, asistații? Să-l parafrazez pe Nichita Stănescu care zicea că suntem “biete bucăți de carne îmbrăcate în ștofă”, politicienii nu văd în noi decât votul? Și, odată ajunși la guvernare, numai portofelul…