„Întăriţi-vă statul!” A spus cu limbă de „condamnare” SOV înainte să intre la „mititica”. Cine să-l asculte însă pe tatăl FMI când în România clasa politică este într-o permanentă campanie electorală? Orice proiect de importanţă naţională sau locală poate să fie blocat dacă ies în stradă câţiva oameni, sau dacă cineva are interesul şi capacitatea să scoată în piaţa publică o mână de protestatari. Un stat puternic i-ar fi lăsat pe ţăranii din Pungeşti să protesteze, la fel şi pe cei din Bucureşti, dar fără ca proiectele începute şi aprobate de organele abilitate să fie influenţate. În momentul în care statul român, prin ANRM, a dat un aviz, acel document îi garantează investitorului inclusiv protecţia în faţa unor eventuale proteste, fie ele autorizate sau ilegale. Eventualii investitori care ar risca să-şi „arunce” banii în România primesc numai semnale negative. Afacerea lor nu se bazează nici pe legile adoptate de Parlament, nici pe avizele date de autorităţile statului ci pe toanele „poporului” care la chemarea oricărui popă înfuriat iese în stradă şi anulează pe loc orice aviz sau aprobare.

Niciun premier nu-şi permite să ceară autorităţilor aplicarea fără comentarii a legilor şi neîngrădirea activităţilor economice legal autorizate. Mai grav este că Victor Ponta nu-şi permite să fie hotărât în aplicarea legilor nici măcar acum când are o majoritate mai mult decât confortabilă în Parlament. În situaţii de criză, contează mai mult decât orice hotărârea de a pune în aplicare măsurile anticriză.

Fostul premier Emil Boc a făcut acest lucru, cu costurile de imagine inerente dar cu rezultate care au început să se vadă. Ponta, cel care îndemna oamenii în stradă atunci când era în opoziţie, nu este capabil să-i bage acum înapoi în case. Pentru că evident măsurile luate de Emil Boc trebuie continuate.

România se adânceşte în criză, iar singurul tratament aplicabil este atragerea investiţiilor străine şi încurajarea exploatării resurselor minerale. România a adoptat o strategie naţională atât în ceea ce priveşte politica energetică, cât şi a mineritului. Atât proiectul de la Roşia Montană cât şi exploatarea gazelor de şist fac parte din această strategie naţională. Şi totuşi câteva sute de ţărani din Pungeşti şi încă două sau trei mii de oameni din restul ţării sunt pe cale să dea peste cap strategia naţională gândită de echipa guvernamentală condusă de preşedintele PSD.

Interesele naţionale trebuie respectate şi apărate de instituţiile statului aşa cum au fost ele configurate în urma alegerilor din 2012. USL a câştigat cu o largă majoritate, deci USL trebuie să pună în practică, cu sprijin popular, politicile economice pe care le-a gândit şi în baza cărora a dat avizele de explorare a gazelor de şist sau de extracţie a aurului. Dacă guvernul se poticneşte în protestatari şi pune mai presus de interesele economice cele câteva mii de voturi pe care s-ar putea să le piardă, înseamnă că puşcăriabilii de la Palatul Victoria nu au învăţat nimic de la puşcăriaşul de la Rahova.